Unele scrisori interesante

R4490b W. T. 1 octombrie 1909 (pag. 302-303)

Dragă frate Russell:

Harul şi pacea să-ţi fie înmulţite prin Isus Cristos Domnul nostru.

Dragă frate, vin acum la tine prin scrisoare cu o inimă plină de pocăinţă, după ce m-am înfăţişat înaintea Domnului, pentru că în trecut am vorbit de rău şi am ascultat vorbire de rău cu privire la tine, fratele meu. Acum, dragă frate, vreau să-ţi cer mai întâi iertare pentru că m-am împotrivit Adevărului pe care l-ai distribuit cu atâta credincioşie, care văd acum că era adevărata „Hrană la timp”.

Primul lucru cu care am început a fost ascultarea vorbirii de rău. Acum văd că aceasta a fost neascultare de voinţa sfântă a lui Dumnezeu şi împotrivire la Cuvântul Său. În al doilea rând, m-am împotrivit amarnic Angajamentului, pe care acum îl văd ca unul dintre lucrurile esenţiale în acest Veac Evanghelic; adică, în acest timp — „timpul sfârşitului”. Ei bine, dragă frate, imediat ce m-am împotrivit deschis Angajamentului, a fost, după cum văd acum, ca şi cum o sticlă sau o peliculă întunecată mi-a acoperit ochii înţelegerii şi n-am putut vedea lumina. Am început să nu fiu de acord cu Legămintele, cu Jertfa pentru Păcat şi de asemenea pe tema Mijlocitorului, şi de fapt mă îndepărtam tot mai mult, totul pentru că n-am ascultat de porunca apostolului, „Străduieşte-te (studiază, în l. engleză, n.t.) să te prezinţi aprobat înaintea lui Dumnezeu, ca un lucrător care n-are de ce să-i fie ruşine”. M-am lenevit şi nu am studiat destul de mult. O, frate, dacă aş putea să-i ajut pe ceilalţi care se află în starea în care am fost eu, să vadă că este un lucru esenţial să continue să studieze, şi să se ţină în deplină armonie cu mijlocul pe care Domnul drag îl foloseşte! Cu ajutorul lui Dumnezeu fac acum tot ce pot ca să arăt altora ce am primit, şi că am renunţat inconştient la Adevăr în favoarea erorii. Dar mulţumită Tatălui Ceresc, El m-a făcut să văd eroarea căilor mele, folosind un frate drag care să-mi arate şi să-mi dovedească din Scripturi că eram pe o cale greşită.

Ei bine, dragă frate, m-am rugat să pot vedea Adevărul şi să ajung să ştiu dacă eram greşit sau corect. M-am rugat zile la rând, şi acum iubitul Domn mia dat înapoi Adevărul.

Am făcut Angajamentul şi mi l-am însuşit pe 29 iulie şi m-am dus direct la culcare. Nu pot să-ţi spun cât de bucuros şi liniştit am fost când m-am trezit, în deplină armonie cu Domnul şi Învăţătorul meu şi cu toţi fiii lui Dumnezeu.

Te întreb din nou, poţi, te rog, să mă ierţi pentru toate câte am făcut împotriva ta? Fratele meu, sunt ruşinat să-ţi cer o asemenea favoare, dar ştiu că Domnul drag m-a iertat. Aşa că având această mângâiere îţi cer şi ţie.

Fie ca Domnul drag să te binecuvânteze din belşug tot mai mult şi să te ţină credincios până la moarte, şi de asemenea pe acei dragi lucrători împreună cu tine de la birou.

Acum sunt fratele tău iubitor în Isus Cristos, Tom Harrison.

Iubite frate Russell:

Câteva cuvinte de mărturisire despre cât de multe beneficii mi-a adus Angajamentul. Îi mulţumim lui Dumnezeu pentru el şi pentru dispoziţia care ne-a făcut în stare ca în mod vo­luntar să ne însuşim această mai nouă şi deplină definiţie a Angajamentului de consacrare iniţială a noastră; şi, oh, dulceaţa şi valoarea părtăşiei mai apropiate şi a umblării cu Dumnezeu care a urmat, este dincolo de puterea de exprimare! Doar mintea nouă care se desfătează în bucuriile spiritului o poate aprecia.

Adevărat, rezultatul străduinţei după cea mai bună capacitate a noastră de a împlini diferitele prevederi, şi una la care ne-am aşteptat în mod raţional, a fost o înmulţire a ispitelor şi probelor pe linia celor mai mari slăbiciuni, dar mai degrabă decât să cedăm la descurajări sau la respingerea acestei obligaţii sacre, noi am hotărât prin harul de ajutor al Domnului să întâmpinăm curajos lupta, ştiind că efectul va fi o mai mare întărire în multe puncte slabe, la care până acum nu ne-am împotrivit aşa cum ar fi trebuit.

Niciodată înainte nu am avut o asemenea părere înălţătoare despre privilegiile noastre ca Noi Creaturi.

Niciodată înainte nu am apreciat cât de activ, viu, energic principiu este Cuvântul Domnului, făcând „orice gând ... rob ascultării de Cristos”. Niciodată înainte (şi o spunem cu umilinţă) nu neam simţit atât de eficienţi în însuşirea tăriei şi harului Cuvântului preţios pentru biruinţa asupra minţii carnale cu raţionamentele ei înşelătoare, seducătoare şi restrictive asupra gândurilor şi motivelor nobile, pure şi bune, permiţând astfel impulsurilor şi îndemnurilor sfinte ale Iubirii Divine să răsară şi să înmugurească şi să înflorească mai îmbelşugat în frumoasele „daruri ale Spiritului”.

Cum tânjim şi ne rugăm ca toţi fraţii dragi să poată vedea în cele din urmă privilegiul de a-şi însuşi voluntar Angajamentul, în dependenţă totală de Domnul şi de ajutorul harului Său promis pentru orice timp de nevoie! Acceptă cele mai inimoase salutări şi iubire creştină de la fratele tău în serviciul Învăţătorului, Carl F. Hammerle.

Dragă Pastore Russell:

Căci cu privire la Cristos vouă vi s-a dat harul nu numai să credeţi în El, ci şi să suferiţi pentru El (Fil. 1:29 — Diaglott). Îmi iau libertatea, dragă frate, să-ţi scriu câteva rânduri ca să-mi exprim mulţumirea şi lauda faţă de Tatăl drag pentru binecuvântările care mi-au venit şi încă îmi vin prin lumina „Adevărului Prezent”. În mod sigur Domnul ne-a pus să stăm la un ospăţ glorios!

Am fost foarte impresionat de articolul „A suci Scripturile”, care a apărut în Turnul din 15 iulie; şi în special de poziţia pe care a luato persoana respectivă cu privire la Evrei 10:29. Nu văd cum putea să ia poziţia pe care a luat-o privitor la cuvântul redat „nesfânt” (în l. română „ca de nimic”, subsol, Trad. Revizuită, n.t.). Am consultat un dicţionar Grec-Englez, de Donnegan, cu privire la acest cuvânt „Koinos”, şi el îl defineşte astfel: „obişnuit”, „necurat”, „hrană interzisă”, „întinare prin mâncarea unei asemenea hrane”; toate definiţiile, după cum se poate uşor vedea, conţin ideea de „nesfânt”; nici o idee de „parteneriat”, aşa cum respectivul ar vrea să credem.

Cu privire la participarea noastră la suferinţele lui Cristos, ca membri ai Corpului Său, cred că apostolul Pavel ne arată un argument foarte concludent în Efeseni 5:31, 32, unde el declară: „De aceea va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa şi se va lipi de soţia sa şi cei doi vor fi un singur trup. Taina aceasta este mare; dar vorbesc despre Cristos şi despre Biserică”.

Când luăm acest verset, împreună cu ceea ce a zis Isus în Ioan 6:51, „Trupul meu, pe care îl voi da pentru viaţa lumii”, putem vedea marele privilegiu pe care îl are Biserica, să fie socotită ca parte din acel „trup”; după cum declară Pavel: „Cei doi vor fi un singur trup ... vorbesc despre Cristos şi despre Biserică”.

Domnul nostru este Cel care îşi sacrifică „trupul” Său. Tot meritul Îi aparţine Lui.

Este desigur o favoare minunată a fi asociaţi cu Domnul nostru ca membri ai Corpului Său; după cum sf. Pavel din nou afirmă: „...împreună moştenitori cu Cristos, dacă suferim cu adevărat împreună cu El, ca să fim şi slăviţi împreună cu El”. Rom. 8:17.

Fie ca cele mai bogate binecuvântări ale Tatălui să rămână asupra ta din belşug, ca să te mângâie şi să te întărească în acest „ceas rău”, este rugăciunea fratelui tău.

În legăturile iubirii, E.G. Berry

Dragă frate Russell:

Mă uitam înapoi peste ultimele douăsprezece luni care au trecut de la înregistrarea mea formală că am făcut Angajamentul; şi mă simt constrâns să-ţi scriu şi să recunosc marea binecuvântare încercată în acest timp. Acest an trecut a fost de departe mai rodnic în secerişul lui de binecuvântări şi privilegii spirituale decât ceilalţi şapte ani ai asocierii mele cu glorioasa lucrare a Secerişului. Mărturisesc, totuşi, că prima citire a Angajamentului nu m-a impresionat favorabil, deoarece carnea imediat a ridicat obiecţia că era un standard moral foarte scăzut pentru un creştin. Cât de subtilă este mintea veche; cât de viclene sunt sofismele ei, şi ce obiecţii şirete va ridica atunci când va discerne că se iau ceva măsuri directe pentru a o aduce mai complet în supunere la Voinţa Divină!

Acum câteva luni am fost îndrumat să „omor” mai mult carnea prin adăugarea unui alt aspect la Angajamentul meu, sugerat de tine însuţi la Convenţia din Nashville, „să nu murmur şi să nu mă plâng niciodată de vreo conducere providenţială a Domnului”. Anul n-a fost fără încercări şi probe, dar pacea rezultată şi încrederea sigură că fiecare întâmplare îndeplinea voia binecuvântată a Tatălui, a fost ca uleiul pe apele agitate. „Când El dă pace, cine poate s-o tulbure”?

Ai cea mai adâncă simpatie din partea mea, dragă frate, în fiecare încercare şi durere a inimii. Cât de adevărat este că cei care sunt învăţători, chiar şi întrun mod limitat, trebuie să primească probe mai grele! Dar cât de mulţumitor sunt că Domnul a promis să-i păzească pe toţi cei care se încred în El! Aşa că am încredere că El îţi va permite săL slăveşti prin terminarea lucrării pe care El ţia încredinţato. Cât de înălţător este a şti că rugăciunile miilor de consacraţi, ale unora pentru alţii, se înalţă acum într-un cor grandios, neîntrerupt către Dătătorul oricărui dar bun şi desăvârşit, pentru harul necesar de a ne supune iubitor la toate încercările Domnului, pe măsură ce El ne pecetluieşte inimile şi minţile pentru ziua eliberării noastre.

Al tău în legăturile iubirii creştine,

Wm. A. Baker

Dragă frate Russell:

M-am gândit şi m-am rugat în legătură cu Angajamentul mai multe luni, şi la începutul anului l-am făcut, cu mici modificări, ca o Rezoluţie, cerând în continuare îndrumarea dvină. Rezultatul a fost o dechidere mai mare a ochilor înţelegerii mele, şi simt că acum pot să fac Angajamentul cu o apreciere deplină şi potrivită. Continuăm să mulţumim pentru recenta părtăşie şi ajutor din partea ta. Fie ca cele mai bogate binecuvântări ale Domnului să fie peste tine. Roagă-te pentru mine.

Sora ta prin favoarea Lui,

Corrine C. Sherman.