Convenţia de la Saratoga

R4481 W. T. 1 octombrie 1909 (pag. 291)

cum ne-am aşteptat, un număr destul de mare de fraţi dragi au declarat această ultimă Convenţie ca „cea mai bună de până acum!” Cât ne priveşte pe noi, toate sunt atât de plăcute încât este dificil să ne exprimăm o preferinţă. Au participat cam 1.500-1.800; şi încă 500 au venit numai la Brooklyn. Nu ne putem aminti de vreo Convenţie anterioară la care să fi existat o astfel de armonie absolută. Saratoga este în multe privinţe un oraş ideal pentru asemenea întruniri; este liniştit, sănătos, are o capacitate hotelieră de ordinul miilor şi un Auditoriu splendid. Fraţii au avut confort pentru 1,25-1,50 dolari pe zi cu rezervare specială. Fiecare Convenţie ne învaţă câte ceva în aceste privinţe.

Dar ospăţul nostru special a fost de hrană cerească şi părtăşie divină. Au participat treizeci de fraţi dragi, iar subiectele lor au fost alese bine şi de actualitate. Nădăjduim şi credem că nici un suflet flămând na plecat nehrănit. Câţiva slujitori de la diferite denominaţii au participat continuu, iar unii dintre ei s-au exprimat a fi adânc interesaţi şi că citesc „Studiile în Scripturi”, şi sunt hotărâţi să verifice ceea ce au auzit, ca nişte adevăraţi bereeni.

Călătoria de sâmbătă pe râul Hudson cu vaporul cu aburi Hendrick Hudson a fost o experienţă unică. Aproape patru mii de persoane erau la bord; cam jumătate dintre ei erau de-ai noştri de la Convenţie. A părut că este providenţa Domnului să folosim vaporul obişnuit, mai degrabă decât să închiriem un vas mai mic şi mai puţin luxos doar pentru noi. Pe lângă aceasta, aşa cum am presupus, ocaziile de a le prezenta şi altora Adevărul au fost considerabile, şi fraţii dragi le-au folosit înţelept, credem.

Priveliştile de pe râu sunt măreţe; dar fraţii dragi erau atât de plini de priveliştile credinţei din tărâmul ceresc, încât scenele pământeşti au fost de mică importanţă pentru majoritatea. Timpul a fost petrecut în discuţii de părtăşie pe tema Adevărului şi în cântări cu inima şi cu buzele pentru Răscumpărătorul nostru şi pentru Tatăl nostru.

Serviciile de duminică de la Brooklyn au fost ţinute toate la Academia de muzică, şi au fost deschise cu o adunare de laudă şi experienţe la ora 10. A fost bine să fim acolo, dar este greu de descris. Simţămintele fraţilor au fost adânci, aducând mulţumiri lui Dumnezeu pentru Adevăr şi cât de mult acesta lea schimbat cursul întregii lor vieţi. Angajamentul a fost de asemenea lăudat ca o binecuvântare de la Dumnezeu care a adus mai multă binecuvântare decât pot exprima cuvintele. Acesta i-a adus mai aproape de Domnul decât oricând înainte, şi le-a dat o înţelegere a apropierii de Domnul şi a grijii Lui speciale.

La ora 11 fratele Russell a vorbit despre „Valoarea ostenelii” după cum s-a relatat în ziare. În plus, el a făcut câteva referinţe speciale despre valoarea slujirii — valoarea ostenelii pentru Biserică. A remarcat că Domnul se poate descurca în întregime fără ajutorul nostru, dar ne permite să slujim şi să jertfim pentru dezvoltarea noastră spirituală. El a remarcat de asemenea odihna spiritului de care toţi lucrătorii în vie ar trebui să se bucure continuu. A urmat prânzul, unii mergând la restaurant iar alţii luând un prânz gratuit în camerele alăturate de la Academia de Muzică.

La sesiunea de după amiază a fost prezentat un discurs de către fratele Rutherford. Tema lui a fost „Predicarea Împărăţiei Cerurilor”. A fost bine prezentat şi bine primit. A urmat apoi o altă pauză pentru cină — servită la fel ca la amiază.

Seara, după un serviciu de laudă, fratele Russell s-a adresat adunării pe tema „Botezul şi importanţa lui”. Luni s-a dat ocazie pentru scufundare simbolică în apă, şi o sută douăzeci şi doi s-au folosit de privilegiu. S-a folosit baptisteriul Bisericii Baptiste Centrale.

Luni (Ziua Muncii) a fost martora unui Ospăţ de Dragoste de la 7:30 dimineaţa până la 11 seara la (casa) „Betel”. Au fost servite de către surori: cafea, sandviciuri, fructe şi prăjitură, sutelor care au vizitat casa. Salonul mare, în care preşedintele Abraham Lincoln, în ceasurile negre ale Războiului Civil, l-a primit pe Rev. Henry Ward Beecher şi i-a înregistrat cooperarea pentru a prezenta publicului britanic adevăratele motive ale războiului, acestea fiind în favoarea sau împotriva sclaviei etc., au făcut obiectul unui interes deosebit. Camera noastră de lucru a fost de asemenea un loc de mare interes pentru toţi. Am stat la masa noastră, la cerere, şi de acolo am salutat pe fraţii şi surorile care treceau. Am folosit din nou ocazia ca să ne scuzăm pentru camerele frumoase; cu mult mai bune decât au avut parte Domnul şi apostolii şi cu mult mai bune decât merităm. Am explicat din nou ceea ce s-a specificat deja în Turnul de Veghere (1 martie, pag. 68) cu privire la providenţele speciale care ne-au pus în posesia acestei proprietăţi frumoase la un preţ mai mic decât s-ar obţine altele mult inferioare — aproximativ o pătrime din cât ar fi costat doar deplasarea cu maşina a marii noastre familii.

La Tabernacolul de la Brooklyn a fost aglomeraţie toată ziua. Imaginaţi-vă două mii de oameni trecând de la Tabernacol la Betel şi vizitând ambele locaţii de sus până jos. Nu-i de mirare că locuitorii de pe distanţa de cam 500 de metri dintre ele au fost uimiţi! Ce putea să-i intereseze atât de mult pe aceşti oameni care arătau fericiţi? Ah! „Doar cei iubiţi ai Lui ştiu.” Credem că oamenii dintr-o mare parte a Brooklyn-ului au fost favorabil impresionaţi de Adevăr, pentru că aproximativ 1.700 dintre fraţii noştri au fost cazaţi în zonă. Oare ne amintim noi întotdeauna, dragi fraţi, că suntem epistole vii ale Adevărului, cunoscute şi citite de mulţi care nu vor citi mesajul nostru tipărit? Dacă acest gând ar putea fi întotdeauna cu noi, cât de grijulii ne-ar face să fim în cuvintele şi faptele noastre.

În timp ce noi dădeam mâna dreaptă a părtăşiei cu candidaţii pentru botez la Biserica Baptistă, fratele Cole se adresa Colportorilor la Tabernacolul din Brooklyn. Mai târziu, la 11 dimineaţa, la 3 după amiază şi la 8 seara ne-am adresat la Tabernacol grupurilor care se perindau. Bineînţeles, serviciile de duminică au fost cel mai bine frecventate (cam 2.500, aproape toţi fraţi), chiar dacă nu s-a făcut publicitate specială. Unii ne-au asigurat că luni a fost ziua cea mai bună dintre toate şi că fără îndoială această Convenţie le-a depăşit cu mult pe toate celelalte. Credem că şi noi trebuie să consimţim la această exprimare.