Unele scrisori interesante

R4449 W. T. 1 august 1909 (pag. 237-239)

Dragă Pastore Russell şi colaboratorii,

Este o adevărată plăcere pentru mine să-ţi pot scrie ca o persoană interesată de Adevăr şi de lucrarea secerişului. Laud pe Dumnezeu că m-a găsit destul de vrednică să înţeleg aceste adevăruri glorioase descoperite nouă prin tine.

Am început citirea după Ziua Recunoştinţei şi am aflat că am fost pregătită să primesc instruire pe măsură ce am trecut de la o carte la alta, şi, consacrându-mă, mi-am luat locul în rând ca să fac orice ar cere El.

Găsesc mulţi care sunt bucuroşi să afle despre Restabilire, Înviere şi în general despre „Plan”.

Am fost foarte surprinsă astăzi când un prieten mia spus că una dintre cunoştinţele mele se întreba dacă nu cumva am devenit adeptă a Ştiinţei Creştine, pentru că sănătatea mea s-a îmbunătăţit în ultimul timp, şi m-am bucurat că i s-a spus că sunt o urmaşă a umilului Isus, şi că minunata pace care urmează cunoştinţei despre adevărata iubire a lui Dumnezeu faţă de lume, care pune capăt tuturor întrebărilor mele, este răspunzătoare pentru starea mea fizică îmbunătăţită.

Unii dintre prietenii mei sunt întristaţi că nu mă mai înghesui la comunitatea bisericii. Dacă doar ar putea să aibă parte de fericirea pe care soţul meu şi cu mine o găsim în viaţa de creştin curată, simplă, atunci ar înţelege. Îmi este milă de ei şi lor le e milă de noi. Ei gândesc că atâta suferinţă fizică mi-a slăbit mintea în privinţa religiei.

Acum despre Angajament. L-am făcut, bineînţeles, şi sunt foarte tare în favoarea lui. Fiecare parte a lui mă atrage ca un ajutor puternic în această „zi rea”.

Trimit 1,80 dolari pentru care te rog să-mi trimiţi cele şase volume ale Studiilor Zorile, Umbrele Cortului Întâlnirii privind jertfele mai bune, Biblia în contrast cu Teoria Evoluţiei şi câteva pliante.

De cererea pentru Peregrini las să se îngrijească un membru mai în vârstă din grupul nostru; dar trebuie să-ţi spun că vizita fratelui Johnson aici a făcut un bine extrem de mare. Sunt sigură că data viitoare putem avea un număr mai mare. Noi lucrătorii subordonaţi putem să spunem povestea, dar tu o poţi spune cu mult mai bine şi mai amănunţit.

A ta în Sigura Speranţă, D-na A. M. Van Horn — Mich.

Dragă frate Russell,

Îţi mulţumesc pentru spiritul de care dai dovadă în acest timp de probă; este o mare întărire pentru mine, şi fără îndoială şi pentru alţii care remarcă poziţia ta pentru Adevăr, în timp ce dai dovadă de adevăratul spirit al Iubirii. Fratele nostru Pavel a avut şi el multe încercări, şi vedem în 2 Cor. 1:14 că în timp ce se bucura, cei care observau încercările sale şi cum a umblat în ele, au fost ei înşişi stimulaţi să facă la fel. După cum a spus în alt loc: „Călcaţi pe urmele mele, întrucât şi eu calc pe urmele lui Cristos”.

Multe biserici pe care le vizitez sunt în încercări de un fel sau altul şi mă bucur împreună cu ei pentru că ştiu că Domnul lucrează cu ei, şi că aceste încercări sunt de asemenea natură încât cu toţii trebuie să ne îmbrăcăm cu dragostea frăţească şi cu toate harurile creştine.

Fie ca Domnul binecuvântat să ne facă pe fiecare în stare să fim bine antrenaţi prin ele (Evr. 12:6-13), şi să suportăm corectările în doctrină şi în caracter, pentru ca Tatăl nostru ceresc să poată lucra cu noi precum lucrează cu fiii.

Fratele tău în serviciul Lui, S. D. Senor

Dragă frate,

După o atenţie cuvenită şi gândire cu rugăciune asupra chestiunii, vreau sămi înregistrez numele ca una care a făcut Angajamentul, pentru că nu văd nimic în el care să nu pot spijini din inimă; şi de asemenea vreau să adaug mulţumirile mele la ceea ce deja ţi s-a spus, pentru toată lumina primită prin lucrarea ta; şi de asemenea vreau să ştii cât de mult îmi place Turnul, în special micile ajutoare pe care ni le dai nouă celor care am făcut acest sacrificiu.

Cu rugăciuni pentru binecuvântarea ta continuă în lucrare, rămân, sora ta în numele Lui drag, D-na F. W. Main, Michigan.

Către Tabernacolul din Brooklyn,

În timp ce călătoaream cu trenul subteran întruna din zilele recente, un tânăr mi-a dat ziarul tău, „Tribuna Poporului”, şi fiind creştin şi încercând să trăiesc cum ar vrea Dumnezeu, micul ziar părea să mă facă să simt ca şi cum aş putea ajuta pe alţii prin el. De aceea, vei găsi te rog în plic douăzeci de cenţi pentru două abonamente care să-mi fie trimise.

Al tău în Domnul, Louis Tines, N. Y. City

Dragă frate Russell,

Îţi trimit din nou micul poem pe care l-am compus şi ţi l-am trimis cam cu paisprezece ani în urmă când mă găseam în Guttenberg, IA. Puţin ştiam atunci că abilitatea de a o „primi” se va dovedi o cernere a celor care au fost luminaţi odată.

Rugăciunea mea constantă pentru tine este să poţi împlini acele condiţii care să te facă în stare să continui să dai hrană la timp casei credinţei.

Fratele tău în Cristos, Alvah F. Rogers

Taina ascunsă

Minunată taină, multă vreme ascunsă

Ne-a fost nouă descoperită.

Vestiţi larg povestea harului,

„Cristos în voi, nădejdea slavei!”

Cristos în voi, a lumii mare nevoie,

Cristos în voi, Sămânţa promisă

Poţi s-o primeşti? Atunci o parte

Din Cristos într-adevăr eşti.

5 iulie 1909

Dragă frate Russell,

Am primit noua foaie cu intinerarul şi aştept cu mare plăcere să-mi reiau peregrinajul după această scurtă perioadă de odihnă. Niciodată nu obosesc mulţumind Domnului pentru privilegiul minunat care mi-a fost acordat în ultimii opt ani, sămi petrec tot timpul într-o astfel de formă directă a serviciului. Şi dacă va fi voia Lui, nimic nu-mi poate da mai mare bucurie decât să caut să-L slăvesc pe El în acest fel chiar până la sfârşitul cursului meu.

A fost o durere pentru mine să observ că atât de mulţi sunt înclinaţi să dea asemenea interpretări extreme şi nescripturale unora dintre afirmaţiile tale recente, în special pe tema Legămintelor. Am acordat subiectului o investigare foarte amănunţită şi sunt mulţumit, perfect mulţumit, că este corect să aplici Noul Legământ la timpurile de restabilire.

Analizarea Legămintelor din acest punct de vedere mi-a adus una din cele mai mari binecuvântări pe care le-am avut de când am venit în lumina „adevărului prezent”, în timp ce probabil vreo douăzeci sau mai multe pasaje care erau vagi pentru mine au primit o iluminare, ceea ce a însemnat mult pentru mine. Alte pasaje care au fost întotdeauna destul de clare au primit un înţeles mai adânc; de exemplu, valoarea tipică a istoriei înregistrate despre Avraam a căpătat semnificaţii mai adânci la care odată nici n-am visat.

Aceasta m-a ajutat să văd de ce Cuvântul lui Dumnezeu vorbeşte atât de frecvent despre promisiunea lui Dumnezeu făcută lui Avraam ca despre un „Legământ”. Când Dumnezeu zice moarte, înţelege moarte, şi totuşi întotdeauna părea că atunci când a zis Legământ n-a înţeles deloc Legământ, ci doar o promisiune. Adesea am fost nedumerit în această privinţă, dar acum totul este clar. Văd că a fost un Legământ; dar, cum tu întotdeauna ai spus, un Legământ Necondiţionat, deoarece Dumnezeu na ataşat nicio condiţie de respectat pentru Avraam sau pentru noi. Dar El a hotărât ce va face sub acel Legământ, şi apoi a lăsat ca Avraam să hotărască ce va face având în vedere o astfel de promisiune din partea lui Dumnezeu. Acesta a fost unul dintre aspectele prin care acest Legământ era deosebit de Legământul Legii, pentru că acela era un Legământ de robie (Gal. 4:24) care spunea: trebuie să faci aceasta, sau: să nu faci aceea. Dar acest Legământ Avraamic este un legământ de libertate, fiind lăsat la libertatea fiecăruia ce să facă având în vedere promisiunea lui Dumnezeu întărită prin jurământ. Dar numai aceia care sunt gata să sacrifice totul sunt acceptaţi de Domnul ca părtaşi în legământ împreună cu El. De aceea El zice în Psalmul 50:5: „Adunaţi-Mi pe credincioşii Mei care au făcut legământ cu Mine prin jertfă!”

De asemenea, acum pot să înţeleg de ce acel Legământ a fost sterp timp de peste două mii de ani. A fost sterp cât priveşte producerea a ceva în viaţa lui Avraam, care oricum nu s-ar fi produs. Când Dumnezeu a făcut acel Legământ cu Avraam, loialitatea lui faţă de Dumnezeu era atât de hotărâtă încât nu avem motiv să presupunem că acordul lui Dumnezeu l-a determinat pe Avraam să facă ceva ce n-ar fi făcut chiar dacă acest Legământ n-ar fi fost făcut. Dar începând cu Domnul nostru Isus, intrarea în relaţie de legământ a fost urmată de un rezultat, ceea ce nu se întâmplase niciodată înainte; conceperea la o nouă natură. În sfârşit sterilitatea acelui Legământ trecuse, şi, în cuvintele lui Isaia şi ale lui Pavel, auzim acel Legământ personificat şi chemat să se bucure: „Bucură-te, stearpo, care nu năşteai!” Isaia 54:1.

Deci pentru mine este clar ca lumina zilei că noi nu suntem sub un Nou Legământ, ci sub un Legământ vechi, din zilele lui Avraam, mult mai vechi decât Legământul Legii, dar care a fost în sfârşit scos din sterilitatea lui.

Şi când Legământul care a fost simbolizat prin Sara îşi sfârşeşte durerile naşterii şi naşte clasa Isaac, Cristos şi Biserica (Gal. 4:28), atunci poporul lui Israel, sămânţa Ismael, este readunată pentru a fi binecuvântată (Mica 5:3; observaţi şi versetul precedent şi cel următor).

Mă tem că fac scrisoarea prea lungă, dar inima mea este plină de recunoştinţă faţă de Domnul îndurător care nu numai că Şi-a trimis Fiul ca să fie ispăşire pentru păcatele noastre, dar care, pe lângă aceasta, ne-a dus în intimitatea Lui şi ne-a descoperit atât de mult din aranjamentele minunate pe care le are pentru binecuvântarea şi ridicarea rasei noastre.

Având încredere că Tatăl Ceresc te va găsi în aceeaşi atitudine credincioasă şi umilită ca şi în trecut, aşa încât să te poată folosi până la sfârşitul timpului secerişului pentru edificarea poporului Său, şi asigurându-te că, în armonie cu sentimentele Angajamentului nostru, te amintesc în mod special la tronul harului în fiecare zi, rămân, al tău, prin Harul lui Dumnezeu, Benj. H. Barton — Peregrin.

Dragă frate în Cristos,

M-am gândit să-ţi scriu înainte de a pleca în călătoria ta în străinătate, dar am fost împiedicată. Mă folosesc de această primă ocazie ca să-ţi scriu şi să-ţi spun că ai fost în rugăciunile şi afecţiunea noastră în timp ce erai plecat. Suntem recunoscători Tatălui nostru ceresc că ţi-a permis să te întorci. Tuturor ne este dor de tine când ştim că lipseşti de la sediu. Ne simţim atât de recunoscători că ştim şi putem vedea cum Domnul te-a folosit şi continuă încă să te folosească. Adevărul devine mai clar şi mai preţios pentru mine. Dorinţa mea sinceră este să mă ţin foarte aproape de Învăţătorul. Când vedem pe atât de mulţi, care odată au iubit Adevărul, că nu mai umblă cu noi, ne face să vrem să fim şi mai atenţi şi veghetori.

Soţul meu şi cu mine am observat de când suntem aici că mulţi care nu sunt în clar cu aceste subiecte nu au citit cum ar fi trebuit. Mă bucur atât de mult că a existat doar o singură sursă din care putem primi hrană curată. Altfel câtă confuzie ar fi încă pentru adevăratul copil al lui Dumnezeu. Am fi tot aşa cum eram în Babilon.

Întâlnirile noastre cu Biserica din Allegheny sunt de foarte mare ajutor. Există un spirit atât de bun. Tuturor ne este tare dor de tine şi de echipa de lucrători. Sunt mulţi fraţi aici; unii care întotdeauna au fost se pare mai tăcuţi, dar loiali Domnului şi ţie ca slujitor al lui Dumnezeu. Am fost alături de tine în încercările tale recente şi am suferit împreună cu tine. Ne bucurăm că ai fost victorios până acum. Credem că Domnul este de partea ta şi de partea noastră.

Aştept mult timpul când vom fi uniţi cu Capul nostru Viu şi va începe binecuvântarea tuturor. Încerc să folosesc fiecare mică ocazie, şi se pare că pot fi de ajutor unora care sunt în nevoie. Vreau să fiu pregătită întotdeauna pentru orice serviciu pe care îl pot face. Fie ca Domnul drag să te binecuvinteze în continuare şi să te ajute, este rugăciunea mea.

Cu iubire creştină de la soţul meu şi de la mine, rămân, ca întotdeauna, a ta în singura speranţă, Leonora T. Foll.

P.S. Iubim Angajamentul tot mai mult.

Dragă frate Russell,

Fiind unul din săracii Domnului şi, observând data de pe plicul „Turnului de Veghere” (Iunie, 1909) şi că mi-a expirat timpul, îţi cer să-mi trimiţi „Turnul de Veghere” încă un an. Am acum 64 de ani. Cam cu opt ani în urmă m-am epuizat de munca grea de vânzător ambulant şi am fost concediat din serviciu ca un lucrător onest, credincios, dar prea bătrân („vrem oameni mai tineri”) şi de atunci încoace au refuzat să mă mai angajeze şi nu am mai fost în stare sămi găsesc un loc de muncă plătit.

În drum spre casă pe 5 iulie 1901, mi-a căzut în mână pliantul „Ştiaţi că?” Deşi am fost membru al Bisericii Baptiste din noiembrie 1877, şi într-o stare bună, nu am fost pe deplin mulţumit şi am investigat cam tot ce este sectar. Nimic nu m-a mulţumit atât de mult ca lumina descoperită în acest pliant. Este plin de adevăr aşa cum este un ou plin de nutrimente, şi cu cât am investigat mai adânc Adevărul Prezent, cu atât mai mult îl iubesc, şi în timp ce sunt sărac în bunurile acestei lumi, în sănătate etc., fac ce pot pentru cauza Domnului, atât înlăuntru cât şi în afară. În ultimile optsprezece luni am distribuit peste 30.000 de pliante. Un Pliant a fost ceea ce m-a condus la Adevăr.

Fratele tău în Domnul Isus, George W. Pleasants, MO.

Dragă frate Russell,

Încep să mă conving că unii pe care i-am socotit „dintre noi” (care par să dea înapoi spre pierzare) nau fost niciodată concepuţi de Spirit, ci sunt doar îndreptăţiţi. Deşi pretind consacrare, ei par să nu se fi consacrat niciodată pe deplin, ci să fi nutrit o „speranţă” că Dumnezeu nu le va accepta cumva oferta şi că ar putea avea totuşi restabilirea. Aceştia spun că ei nu cred că cineva poate să ştie cu adevărat dacă este conceput de Spirit. Pentru mine aceasta explică o situaţie care altfel ar fi inexplicabilă. Nefiind „concepuţi din nou”, ei nu pot să vadă unele taine ale Împărăţiei. Aceasta mă linişteşte mult — pentru că, dacă ar fi văzut şi ar fi căzut înapoi în orbire, starea lor ar părea fără speranţă. Sunt mai fericit decât am fost, pentru că în ascuns sufeream — contrar poruncii.

Fiecare cuvânt de împotrivire pe care l-am citit sau l-am auzit în legătură cu „Umbrele Tabernacolului” a servit să facă prezentările tale mai clare pentru mine. Ani de zile am citit această preţioasă, nepreţuită carte mică înainte de timpul Paştilor. Anul acesta am citito de două ori. Acum sunt mai convins decât oricând înainte că tu, ca păstorul nostru, prin harul Domnului, ne conduci la păşuni verzi (hrănitoare), lângă ape liniştite — unde pacea lui Dumnezeu domneşte în inimile noastre — şi predomină asupra necazurilor din lume care vin împotriva noastră. Timp de şaisprezece ani am citit şi m-am bucurat de adevărurile minunate arătate în „Umbrele Tabernacolului” — iar acum sufletul meu măreşte pe Domnul pentru că credinţa mea stă pe o temelie atât de sigură şi neclintită — Cuvântul sfânt al lui Dumnezeu.

Din nou (deşi pare inutil) vreau să-mi exprim încrederea şi credinţa în tine şi să te asigur de iubirea şi apreciarea mea statornică, împreună cu rugăciunile mele continui pentru tine şi pentru marea lucrare pe care o reprezinţi. Mulţu­mesc Tatălui nostru pentru expunerea clară a Legămintelor pe care El te-a făcut în stare s-o faci.

Pentru mine şi Angajamentul este preţios, o emblemă onorabilă a fraternităţii noastre sfinte, cereşti.

Roagă-te pentru mine, dragă frate. Nu suntem fără încercări, dar ne bucurăm în ele, dacă prin intermediul lor putem ajunge ţelul dorit — coroana ascunsă a nemuririi.

Al tău în legăturile cele mai sfinte şi mai fericite ale iubirii şi serviciului pentru Împăratul Împăraţilor. H—.