Dreptatea Legii şi dreptatea credinţei

R4442a W. T. 1 august 1909 (pag. 228-229)

Deşi Biserica nu se dezvoltă sub un Legământ al Legii — nici sub vechiul Legământ al Legii şi nici sub Noul Legământ (al Legii) — totuşi este măsurată după standardul Legii divine; după cum zice apostolul: Dreptatea Legii se împlineşte în noi care umblăm nu potrivit cărnii ci potrivit Spiritului. Rom. 8:4.

Evreul, sub Legământul Legii, n-a putut fi îndreptăţit pentru că n-a putut ţine litera acelei Legi, şi pentru că Moise, mijlocitorul acelui Legământ al Legii, nu avea niciun merit sau har care să contribuie pentru popor ca să-i ierte de litera Legii şi să facă spritul acelei Legi disponibil pentru îndreptăţirea lor.

Noul Legământ (al Legii), ca şi cel vechi, va cere ascultare de litera Legii lui Dumnezeu şi nu doar de spiritul ei. Regula acelui Legământ va fi, „Omul care le va împlini va trăi prin ele”. Atunci ce avantaj ar rezulta sub Noul Legământ (al Legii) pe deasupra şi mai presus de ceea ce s-a bucurat evreul sub vechiul Legământ al Legii?

Răspundem că diferenţa va fi că Noul Legământ (al Legii) va avea un Mijlocitor mai bun, care va avea dreptul, în timpul derulării Împărăţiei Milenare, să intruiască, să pedepsească, să răsplătească, să ajute şi să ridice pe toţi cei care vor asculta de El, aşa încât la încheierea Veacului Milenar toţi cei care vor dori viaţă veşnică, toţi cei care vor aprecia dreptatea sau care vor putea fi făcuţi să aprecieze dreptatea, vor fi fost aduşi până la acea stare de perfecţiune mintală, morală şi fizică de care s-a bucurat Adam dar a pierdut-o prin păcat, şi pe care Cristos a răscumpărat-o prin sacrificiul de Sine.

Mijlocirea va dura o mie de ani, şi la încheierea ei lumea va fi predată jurisdicţiei Tatălui Ceresc — Cristos „va da Împărăţia în mâinile lui Dumnezeu şi Tatăl” (1 Cor. 15:24). Oamenii vor fi predaţi perfecţi din punct de vedere mintal, fizic şi moral, şi vor fi tot ce a fost Adam, plus experienţele primite prin domnia răului şi prin domnia ulterioară a dreptăţii. Astfel, vechiul Legământ al Legii şi Noul Legământ (al Legii) au puncte speciale de asemănare, şi noi vedem că diferenţa dintre cele două este, aşa cum arată sf. Pavel, că Noul Legământ (al Legii) are un Mijlocitor mai bun, care este în stare să anuleze păcatele din trecut şi să îndepărteze inima de piatră, iar prin procesul restabilirii să restabilească inima de carne. În plus, El va instrui omenirea până la acea stare unde să poată, dacă vor vrea, să ţină Legea divină în mod perfect, atât în literă cât şi în spirit.

Aceasta s-a pierdut din vedere în timpul veacurilor întunecate. Scopul real al acestui Veac Evanghelic — alegerea membrilor lui Moise antitipic, Mijlocitorul antitipic al Noului Legământ (al Legii) — taina ­— a devenit neînţeles. Nu s-a recunoscut un veac viitor de binecuvântare a lui Israel şi a lumii. În schimb Noul Legământ a fost considerat doar un alt nume al Legământului Avraamic, la care, în schimb, acesta va fi adăugat.

Cazul nostru este diferit

Legământul sub care noi devenim Sămânţa lui Avraam — şi anume, Legământul Avraamic (Legământul Sara), n-a prevăzut o lege, nici un mijlocitor. A fost un legământ unilateral şi n-a avut nevoie de mijlocitor. A fost făcut cu unul care L-a crezut pe Dumnezeu, care a fost îndreptăţit prin credinţa lui, şi a cărui credinţă a fost probată prin fapte de ascultare în măsura capacităţii lui. Acestui om probat, încercat, Avraam, Dumnezeu i-a dat marea promisiune că „Toate familiile pământului vor fi binecuvântate în sămânţa ta”. Acesta a fost Legământul la care a fost adăugat jurământul de confirmare. Acea promisiune şi acel jurământ au devenit puternica noastră mângâiere, ancorarea nădejdii noastre, pentru că neam unit cu Cristos ca membri ai Săi — membri ai Seminţei Spirituale a lui Avraam care va binecuvânta pe Israelul natural şi lumea prin Noul Legământ (al Legii) de mult promis, ai cărui slujitori sau servitori capabili suntem făcuţi noi.

Pentru Cristos Legământul originar a venit cu Legea „adăugată”, şi El a fost moştenitor prin ascultarea de Lege. El ne acceptă acum separat şi deosebit de Lege pe baza credinţei şi ascultării în măsura capacităţii noastre. Nouă ne este socotită ca împlinită dreptatea Legii atunci când umblăm nu potrivit cărnii, ci potrivit Spiritului Legii, pentru că astfel dăm dovadă că dacă am fi avut capacitate perfectă am fi ţinut Legea divină perfect. Şi noi care am fost acceptaţi ca membri ai Corpului lui Cristos, am intrat într-un legământ de jertfă în ceea ce priveşte natura pământească, şi să fim o copie a Răscumpărătorului în măsura capacităţii noastre — în inimă, în voinţă, şi pe cât posibil, în faptă.

După ce ne probează în acest mod, dacă suntem găsiţi credincioşi, Dumnezeu ne va accepta pe deplin şi ne va da corpuri spirituale ca al Răscumpărătorului. În acest fel, ca Noi Creaturi în Cristos, putem fi Sămânţa Spirituală a lui Avraam, ca membri ai Corpului marelui Mijlocitor, marelui Profet, Preot, Împărat şi Judecător, care în timpul Veacului Milenar, sub Noul Legământ (al Legii) pecetluit cu sângele Său, va stabili dreptatea pe pământ şi va ridica pe aceia din omenire care vor vrea şi vor asculta, afară din păcat, degradare şi moarte, la armonie cu Dumnezeu şi la viaţă veşnică.

Se pune întrebarea: Sub ce Legământ este îndreptăţită Preoţimea Împărătească, Biserica Celor Întâi Născuţi? Răspundem, sub niciun legământ. Îndreptăţirea noastră, ca şi aceea a lui Avraam, este prin credinţă. După cum este scris, „Avraam a crezut pe Dumnezeu şi i s-a socotit ca dreptate. … Dar nu numai pentru el este scris că i-a fost socotită, ci şi pentru noi, cărora de asemenea ne va fi socotită, nouă celor care credem în Cel care a înviat dintre cei morţi pe Isus, Domnul nostru, care a fost dat pentru greşelile noastre şi a înviat pentru îndreptăţirea noastră”. Rom. 4:3, 23-25.

legătură cu aceasta sf. Pavel arată că Avraam n-a fost îndreptăţit datorită circumciziei lui, pentru că a fost îndreptăţit prin credinţă şi socotit drept înainte să i se dea pecetea circumciziei. Tot aşa, n-a fost îndreptăţit prin Legământul făcut cu el, dar legământul a fost făcut cu el datorită credinţei şi a îndreptăţirii lui prin credinţă. Şi aşa este şi cu noi toţi care suntem socotiţi Sămânţa lui Avraam. După ce am fost îndreptăţiţi prin credinţă ne este dat privilegiul să murim cu Cristos şi astfel să fim membri ai Corpului Său, Sămânţa Spirituală a lui Avraam, a căror circumcizie este cea a inimii. Gal 3:29.