Cele trei soţii ale lui Avraam

R4439a W. T. 15 iulie 1909 (pag. 222-223)

corespondent obiectează la sugestia noastră că Chetura, a treia soţie a lui Avraam, a reprezentat Noul Legământ, după cum a doua soţie, Agar, a reprezentat Legământul Legii, iar prima soţie, Sara, a reprezentat Legământul de Har, „Noul Ierusalim, mama noastră a tuturor”, mama seminţei promise, Isaac, tip al lui Isus Cristos Capul, şi Biserica Trupul Său, după cum declară apostolul în Gal. 3:29 şi 4:28.

Obiecţia este că Chetura nu a fost soţie, ci concubină sau soţie secundară, şi că Avraam a avut mai multe din acestea, conform cu Geneza 25:5, 6 unde citim: „Şi fiilor ţiitoarelor pe care le-a avut Avraam, Avraam le-a dat daruri”. Mai departe pretenţia este că Avraam era deja bătrân la timpul naşterii lui Isaac şi probabilitatea este că a avut mai multe concubine în timp ce Sara încă trăia.

Noi răspundem că există întotdeauna loc de speculaţii contrare declaraţiilor clare ale Scripturii; aşa încât cei înţelepţi în felul lumii şi toţi cei cărora le lipseşte credinţa în Relatarea Divină vor avea ocazii din belşug să se poticnească. Relatarea Scripturală este clară, în sensul că însoţitoarea lui Avraam, pe deplin recunoscută ca soţia lui şi comoştenitoare, a fost Sara, şi că fiul ei a fost recunoscut în mod special ca moştenitorul lui Avraam. Cât despre Agar şi Chetura, relatarea este la fel de clară — că ele i-au născut copii lui Avraam — prima cu aprobarea Sarei şi ca reprezentanta ei specială, a doua după moartea Sarei. Dacă pe aceste două femei le numim soţii secundare sau concubine nu are importanţă şi nu trebuie să facem caz de un punct fără importanţă. Evident că numele de concubine este cel care descrie relaţia acestor două femei cu Avraam. Şi aceasta este eminamente potrivit deoarece a fost în mod evident intenţia divină, după cum declară apostolul, ca Avraam să fie un tip al Celui Atotputernic, Sara un tip al Legământului Avraamic, iar fiul ei Isaac un tip al Cristosului, Mesia, Profetul, Preotul, Mijlocitorul, Împăratul şi Judecătorul prin care binecuvântarea Celui Atotputernic va veni în cele din urmă la toate familiile pământului. Apostolul duce mai departe această ilustraţie, arătând că Agar, femeia roabă sau concubină, a reprezentat Legămâtul Legii, şi că fiul ei Ismael a reprezentat pe poporul evreu, născut sub Legământul Legii. Apostolul arată că ei nu puteau fi atât ai femeii roabe cât şi ai celei libere. El arată că evreii, ca să se poată uni cu Cristos şi să fie membri ai lui Isaac spiritual, moştenitorul a toate, trebuiau să moară faţă de Legământul Legii şi să fie căsătoriţi cu Cristos, concepuţi de Spirit sfânt; altfel nu puteau avea nici parte nici sorţi în Sămânţa Spirituală a lui Avraam. Apostolul nu duce ilustraţia mai departe şi să spună că Chetura a simbolizat Noul Legământ (al Legii). Credem că această omisiune a fost cu intenţie divină, deoarece timpul pentru ca acest aspect special al programului divin să fie înţeles nu era încă sosit.

Totuşi, un lucru se poate vedea clar de către toţi cei ai căror ochi ai înţelegerii sunt deschişi şi îşi folosesc simţurile spirituale, iar acest lucru este că Isaac nu a avut două mame. Aceeaşi Sara, care a fost recunoscută de Avraam de la început ca tovarăşa lui de viaţă şi singura soţie în sens deplin şi cuvenit şi care atâta timp a fost stearpă, este cea care în final l-a născut pe Isaac, sămânţa promisă. În mod asemănător Legământul Sara, care a fost sterp timp de secole, la Prima Venire a Domnului nostru L-a născut pe El ca Sămânţa lui Avraam Antitipică. Apoi, de asemenea, Agar sau Legământul Legii şi copilul ei, naţiunea evreiască, au fost „lepădaţi”. În ilustraţia apostolului din Galateni 4:28, el îi prezintă pe cei concepuţi de spirit, biruitorii credincioşi din Biserică, în calitate de membri ai lui Isaac Antitipic, Sămânţa Spirituală a Legământului Sara. „Şi noi, fraţilor, ca şi Isaac, noi suntem copii ai făgăduinţei.” În ilustraţia pe care ne-o dă în Galateni 3:29, apostolul prezintă Biserica drept Mireasa lui Isaac şi comoştenitoare — acum logodită, iar la sfârşitul veacului se va căsători cu El şi va intra în cortul mamei sale — va intra în toate binecuvântările şi privilegiile care aparţin în mod special acestui mare Legământ pe care Dumnezeu l-a făcut cu Avraam şi pe care l-a confimat cu un jurământ.

Relatarea din Geneza 24:67 şi 25:1 arată că după moartea Sarei, Avraam a luat-o pe Chetura de soţie — totuşi nu ca să ia complet locul Sarei drept comoştenitoare, aşa cum însemna cuvântul soţie în timpurile vechi. Ea a fost acceptată ca însoţitoarea lui într-un sens secundar, fără o înjosire a primei lui soţii Sara şi a fiului său Isaac, căruia Avraam „ia dat totul”. Noi suntem de acord că Chetura este o ilustraţie foarte potrivită a Noului Legământ (al Legii), după cum Agar a fost a vechiului Legământ al Legii. Nu este Legământul întărit prin Jurământ, care se referă la Sămânţa Spirituală, care devine moştenitoarea tuturor lucrurilor. După cum Legământul Legii n-a fost parte din cel originar, ci numai un adaos la el — tot aşa Noul Legământ este un adaos la Legământul Sara întărit prin Jurământ. După cum copiii Agarei şi copiii Cheturei nu au moştenit făgăduinţa iniţială, tot aşa nici cei care moştenesc Noul Legământ nu vor moşteni împreună cu cei care moştenesc în calitate de membri ai lui Isaac, sau în calitate de mireasă a Sa şi comoştenitoare.

De aceea noi negăm că este posibil ca cineva să fie, în mod logic, cu adevărat, sau scriptural, un copil a două Legăminte sau a două mame în acelaşi timp. Şi pe de altă parte, îndreptăm atenţia asupra caracterului raţional al propunerii că, dacă Legământul Legii a fost reprezentat ca o mamă şi o soţie concubină, Noul Legământ (al Legii), ca săi ia locul, ar trebui de asemenea, în mod logic, să apară ca o soţie concubină. De asemenea, îndreptăm atenţia tuturor asupra faptului că acest cuvânt, „Nou”. implică, aşa cum sugerează apostolul, că altul s-a învechit şi este gata să dispară. Nu Legământul originar, cel întărit prin Jurământ, a dispărut, ci Legământul Legii. De aceea Noul Legământ n-a luat locul Legământului originar, Sara, ci va lua locul vechiului Legământ al Legii ca un Nou Legământ (al Legii) sub un nou Mijlocitor, superior lui Moise. Fapte 3:22, 23.

Se ridică întrebarea: N-a fost Domnul nostru copilul sau sămânţa a două Legăminte sau a două mame, din moment ce citim că S-a „născut sub Legământul Legii (Agar)” iar apostolul ne învaţă că El a fost Sămânţa Legământului Sara, sau cel originar?

răscpundem: Nu! Dacă Domnul nostru ar fi ţinut doar Legământul Legii şi nu Şi-ar fi consacrat viaţa, nu Şi-ar fi sacrificat-o, putea astfel să aibă viaţă eternă ca fiinţă umană. Atunci într-adevăr ar fi putut pretinde a fi sămânţa lui Avraam şi moştenitor al tuturor lucrurilor pământeşti. Dar atunci n-ar fi putut fi sămânţa promisă; pentru că sămânţa promisă trebuia să „binecuvânteze toate familiile pământului” — ceea ce implică o înviere a morţilor. Această capacitate de a binecuvânta putea fi a Domnului nostru nu prin faptul că ţinea Legea şi devenea fiul minunat al Agarei, ci prin faptul că sacrifica toate binecuvântările pământeşti oferite prin Legământul Agar, acceptând în locul lor privilegiile spirituale ale Legământului Sara. Să avem clar în minte că nu „omul Isus” ci „noua creatură” Isus a devenit moştenitor al tuturor lucrurilor, şi care trăieşte ca să binecuvânteze pe Israel şi toate popoarele. În mod asemănător, doar acei credincioşi care devin Creaturi Noi, concepuţi de Spirit sfânt, sunt membri ai marelui Profet, Preot, Împărat, Mijlocitor şi Judecător pe care Dumnezeu îl ridică acum ca Sămânţă a lui Avraam pentru a binecuvânta lumea.