„NU MĂ PLÂNGEŢI PE MINE”, CI „VEGHEAŢI ŞI RUGAŢI-VĂ”

Redăm un extras dintr-o scrisoare tocmai primită de la un frate care s-a opus în mod activ Angajamentului, împreună cu răspunsul nostru, pentru folosul cititorilor noştri. Ne bucurăm să remarcăm grija iubitoare a fraţilor noştri faţă de noi, şi desigur apreciem mult faptul că se ridică zilnic mai multe rugăciuni pentru noi decât probabil au fost primite la tronul harului ceresc pentru vreo altă persoană care a trăit vreodată. Cunoaşterea acestui lucru este o sursă constantă de putere şi încurajare pentru care continuu mulţumim lui Dumnezeu, amintind în rugăciunile noastre tot Israelul Său drag. Cu toate acestea, dragi prieteni, să nu ajungeţi să fiţi atât de absorbiţi în meditaţii şi rugăciuni pentru noi, încât să neglijaţi să urmaţi sfatul Învăţătorului de a veghea şi a vă ruga pentru voi înşivă.

Estras dintr-o scrisoare

(a) O probă a credinţei — faptul că acest timp al inspecţiei a fost amânat;

(b) O probă a dragostei frăţeşti — o tendinţă de a bate sau a domni peste servitorii împreună cu el;

(c) O probă a loialităţii — a mânca şi a bea cu beţivii, îmbătându-se, după cum spune Luca.

Frate, eşti tu probat pe aceste linii? Dacă această întrebare este prea directă sau jenantă, o retrag. Dar chestiunea cântăreşte destul de greu în inima mea, şi dacă eşti probat, vreau ca şi alţii să ştie şi să-i sfătuiesc să se roage în mod special în aceste privinţe.

Noi am răspuns după cum urmează:

frate Kell,

Rugămintea ta din data de 11 a ajuns la mine la întoarcerea mea. Îţi mulţumesc pentru cuvintele de prevenire şi bunătate. Eu ocup o poziţie deosebită, dragă frate — cu împotriviri din partea oştirii Babilonului şi înconjurat de un mic număr de prieteni care, datorită Adevărului, îşi exercită simţurile în aşa măsură încât îi face cei mai critici oameni din lume. Eu nu fac niciun efort special să plac lumii, corpului, diavolului şi Babilonului. Sunt încântat să folosesc fiecare ocazie legitimă pentru a servi şi a plăcea „fraţilor”. Dar nu trebuie să mă mir dacă nu reuşesc să-i mulţumesc pe toţi şi tot timpul. De aceea, hotărârea mea este, şi a fost de mult timp, să fac tot ce pot mai bine să fiu plăcut Domnului şi să las ca El să aibă grijă de toate oile Lui adevărate ca să nu se poticnească de imperfecţiunile mele sau de propriile lor stângăcii şi combativitate.

Observ cele trei întrebări ale tale şi mă bucur săţi spun că nici una din ele nu este jenantă. Nu mă voi lăuda cu credinţa, iubirea frăţească şi loialitatea mea faţă de Domnul şi faţă de Cuvântul Său, deşi mă bucur că, prin harul lui Dumnezeu, sunt ceea ce sunt în această privinţă.

Neavând personal multe probleme în aceste direcţii, totuşi fiindu-mi aduse adesea în atenţie de către fraţii dragi şi bine intenţionaţi, m-a făcut să filosofez asupra acestui subiect. Concluzia mea este că aceşti fraţi dragi mă judecă după ei înşişi, şi că, ştiind propriile lor încercări şi dificultăţi, ei presupun din compătimire că şi eu sunt afectat în mod asemănător. Unii chiar mi-au sugerat clar că, dacă ei ar ocupa poziţia mea, ar fi desigur afectaţi în toate aceste puncte, şi prin urmare se miră dacă eu n-aş fi.

Nu cred că sunt cineva, dragă frate. Am avut fericirea să mă nasc cu un organ al aprecierii de sine foarte mic şi, oricare îmi este caracterul, mă bucur să pun orice lucru bun pe seama harului Celui „care ne-a iubit şi ne-a cumpărat cu sângele Lui preţios”.

În grabă, fratele şi servul tău în Domnul.