Asemenea lui Iane şi Iambre

R4438 W. T. 15 iulie 1909 (pag. 221)

„După cum Iane şi Iambre s-au împotrivit lui Moise, tot aşa şi aceştia se împotrivesc adevărului, oameni stricaţi la minte, nevrednici în ce priveşte credinţa. Dar nu vor mai înainta, căci nebunia lor va fi arătată deplin tuturor, cum a fost şi a celor doi oameni. Tu însă miai urmărit de aproape învăţătura, purtarea, năzuinţa, credinţa, îndelunga răbdare, dra­gostea, stăruinţa, persecuţiile, suferinţele care au venit peste mine în Antiohia, în Iconia, în Listra. Ştii ce persecuţii am răbdat; şi Domnul m-a eliberat din toate. De fapt, toţi cei care voiesc să trăiască în evlavie în Cristos Isus vor fi persecutaţi; dar oamenii răi şi înşelători vor merge din rău în mai rău, ducând în rătăcire pe alţii şi fiind duşi şi ei în rătăcire. Dar tu să rămâi în lucrurile pe care le-ai învăţat, căci ştii de la cine le-ai învăţat.” 2 Tim. 3:8-14.

Suntem întrebaţi dacă nu cumva această scriptură se aplică în prezent; şi dacă da, cum să înţelegem expresia „oameni stricaţi la minte”? Săi căutăm pe aceştia printre cei desfrânaţi moral?

Noi răspundem că această scriptură trebuie s-o înţelegem că se aplică la timpul prezent. Ar trebui să fim în stare să găsim astăzi clase care corespund lui Iane şi Iambre. Apostolul spune clar aceasta prin cuvintele, „Dar să ştii că în zilele din urmă [ale veacului] vor fi timpuri grele”. Fără îndoială apostolul a vrut să spună că trebuie să ne aşteptăm la împlinirea acestei declaraţii în „secerişul” sau la sfârşitul Veacu­lui Evanghelic.

Nu trebuie să ne aşteptăm ca aceşti conducători rătăciţi din Biserică să fie leproşi din punct de vedere moral, desfrânaţi. Satan desigur este prea înţelept ca să folosească din aceştia ca unelte ale sale, ştiind că poate să-şi împlinească scopurile mai bine prin aceia care pe dinafară cel puţin vor fi morali şi religioşi. Remarcaţi că apostolul n-a zis desfrânaţi în ceea ce priveşte chestiunile morale, ci desfrânaţi în ceea ce priveşte credinţa. Nu zice oameni stricaţi din punct de vedere moral, ci oameni stricaţi la minte — oameni a căror minte a devenit pervertită, schimbată, alterată în ceea ce priveşte Adevărul. Cel care nu vede nicio împlinire a acestei profeţii şi care totuşi crede că noi trăim la încheierea Veacului Evanghelic, ar trebui de îndată să înceapă să le caute şi să încerce să le afle.

Acest pasaj, în armonie cu multe alte scripturi, ne asigură că trebuie să ne aşteptăm la încercări ale credinţei în această zi a noastră. Să ne amintim cuvintele apostolului cu privire la focul din această zi, care va încerca lucrarea fiecăruia, de ce fel este — aur, argint, pietre preţioase, lemn, fân, trestie. Să ne amintim declaraţia profetului Maleahi, că în acest timp Solul special al Noului Legământ va sta ca topitorul şi ca purificatorul argintului. Să ne amintim explicaţia profetului David despre ziua noastră, cu săgeţile, molimele, pietrele de poticnire ale ei etc., şi declaraţia că o mie vor cădea alături de noi.

Să nu uităm nici asigurarea clară a Domnului nostru că El îi va păzi pe ai Săi, pe aleşii Săi — cei care îşi întăresc chemarea şi alegerea. Să ne amintim declaraţia cu privire la acest Corp ales al lui Cristos, că o mie vor cădea alături de tine, zece mii la dreapta ta, dar de tine nu se va apropia, pentru că ai făcut din Domnul locul tău de scăpare şi de adăpost. Cei protejaţi vor fi cei care trăiesc foarte aproape de Domnul — nu doar pe dinafară, ci în experienţele inimii lor. Aceştia chiar cei aleşi au asigurarea că Dumnezeu va da îngerilor Săi însărcinări cu privire la ei, aşa încât nu-şi vor lovi picioarele de vreo piatră de poticnire, ci vor fi susţinuţi, ridicaţi mai sus prin agenţii stabiliţi ai lui Iehova. Psalmul 91.

Să ne amintim iarăşi asigurarea apostolului că deşi această zi va veni asupra multora „ca un hoţ şi ca o cursă”, şi că nu vor scăpa de această cursă, totuşi cei credincioşi nu vor fi în întuneric. Să ne amintim asigurările Domnului nostru că deşi ne putem aştepta la încercări şi dificultăţi care vor înşela, dacă ar fi cu putinţă chiar şi pe cei aleşi, totuşi nu va fi posibil ca aceştia să fie înşelaţi. Ei vor fi atât de apropiaţi în părtăşie intimă cu marele Păstor, încât vor discerne glasul Lui şi nu vor fi înşelaţi de alţii, de cei din clasa lui Iane şi Iambre. Marcu 13:22.

Să ne amintim de asemenea cuvintele apostolului, „Luaţi toată armătura lui Dumnezeu, ca să vă puteţi împotrivi în ziua cea rea şi să rămâneţi în picioare, după ce veţi fi biruit toate” (Efes. 6:13). El ilustrează armătura, protecţia care va fi dată unei anumite clase — coiful, platoşa, scutul, sabia spiritului. El a indicat clar că aceste elemente de apărare vor fi furnizate pentru „ziua ce rea” cu care se va încheia veacul nostru. El a sfătuit în mod special că în timp ce această armătură a fost disponibilă pentru toţi cei din poporul lui Dumnezeu, şi să o aibă ca să fie îmbrăcată, totuşi doar cei care o vor îmbrăca vor fi în siguranţă. De ce este aşa, se pune întrebarea? Răspundem că aceasta este una din probele lui Dumnezeu prin care ne va dovedi iubirea, devotarea, loialitatea faţă de El. Cei cu dragoste puţină vor fi neglijenţi cu privire la detaliile Planului Divin al Veacurilor. „Ei nu vor avea timp” să cerceteze Scripturile. Nu vor fi dispuşi să se folosească de mijloacele pe care Dumnezeu le va folosi pentru a furniza această armătură în această zi rea. Ei vor prefera ceva armătură de marcă sectară sau vor insista că aceasta trebuie să vină dintr-un anumit loc, sau vor refuza să poarte vreo armătură pe care nu şi-au făcuto ei înşişi, sau vor refuza ajutorul pentru a se îmbrăca cu armătura luminii.

Toate aceste obiecţii, putem fi siguri, vor însemna pentru Domnul neloialitate, încăpă­ţânare, voinţă proprie, lipsă de umilinţă etc., incompatibile cu condiţiile acestei „chemări”. El îi caută pe aceia care se umilesc, care sunt bucuroşi să aibă Adevărul Său cu orice preţ, şi ale căror inimi sunt de mult timp înfometate şi însetate după Adevăr, care cunosc glasul Păstorului şi care găsesc în mesajul Lui ceea ce „mulţumeşte dorinţele lor cum nimic altceva n-o poate face”. Aceştia vor accepta cu bucurie armătura, şi devenind studenţi credincioşi îşi vor însuşi această armătură — o vor îmbrăca. Aceştia vor fi păziţi, în timp ce alţii vor cădea alături de ei.

Cei care cad după ce odată au fost parţial luminaţi, în cea mai mare parte sunt cei care niciodată nu sau străduit în mod potrivit să cunoască, să înţeleagă Planul Divin. Neascul­tarea de cuvintele Domnului prin apostol, neglijarea de a îmbrăca armătura, dovedeşte că nu sunt din clasa preferată de Domnul nostru în „alegerea” din prezent.

Pe de altă parte nu trebuie să ne surprindă nici faptul că unii, după ce au purtat armătura timp de optsprezece ani, ne spun ei, şi au predicat altora despre valoarea şi necesitatea ei, o vor dezbrăca acum, în ultimele ceasuri, ca să zicem aşa. Şi acum, în timp ce Vrăjmaşul este aici şi lupta este în progres, ei ne asigură că această armătură se dovedeşte nesigură, că ei înşişi au fost înşelaţi şi că au înşelat şi pe alţii, şi că acum ei au dat-o jos, schimbând-o cu un model nou, de producţie şi marcă proprie. Ne pare rău pentru aceştia.

Fără îndoială că în zilele lui Moise existau mulţi oameni care nu erau deloc în armonie cu el şi cu prezentările lui, dar care l-au lăsat în pace şi nu l-au împiedicat. Iane şi Iambre dimpotrivă, i s-au împotrivit în mod deosebit lui Moise şi au căutat să reducă la zero forţa prezentărilor sale înaintea lui Faraon şi a egiptenilor, prin imitarea lucrărilor sale într-o anumită măsură. Nu se ştie dacă aceştia doi erau evrei sau nu. Numele lor nu mai sunt amintite nicăieri în Scripturi, deşi sunt amintite în Talmudul Evreiesc unde sunt date numele evreieşti, ceea ce justifică presupunerea că aceştia erau evrei care, ca să capete favoare la Faraon sau să le crească faima, s-au împotrivit lui Moise şi prezentării de către el a Adevărului Divin, căutând să anuleze influenţa lui. Nu există ceva asemănare cu condiţiile din ziua de astăzi? Nu sunt unii despre care sf. Ioan scrie că au ieşit dintre noi pentru că nu erau de-ai noştri? Aceştia, în loc să ajute la Lucrarea Secerişului, caută să se împotrivească lucrării, s-o anuleze, să-i micşoreze influenţa, prin orice mijloc pe care-l au. Dar sf. Pavel declară că nu vor ajunge departe în această împotrivire până când „nebunia lor va fi arătată”, cum a fost aceea a lui Iane şi Iambre — prin nereuşita lor de a împiedica lucrarea Domnului.

Să lăsăm asemenea lucruri pentru Domnul să le răs­plătească şi să le rectifice la timpul şi în modul Lui. Noi să căutăm prin răbdare perseverentă în facere de bine, loialitate, credincioşie, să ne întărim chemarea şi alegerea.