Declaraţii potrivite şi nepotrivite

R4437 W. T. 15 iulie 1909 (pag. 220)

Un abonat al acestui jurnal ne scrie întrebând: Este corect aceasta? şi citează o declaraţie a unuia dintre Peregrini prin cuvintele următoare:

„Pot să susţin vederile fratelui Russell cu privire la Noul Legământ, dar nu pot să văd că termenul «Mijlocitor» are semnificaţia restrânsă pe care el io atribuie. Probabil s-a gândit că termenul este aplicabil doar la unul care ar mijloci un legământ, în timp ce cuvântul grecesc înseamnă unul care stă la mijloc. Aşa îl redă Young, «un om de la mijloc», iar Strong, «un intermediar». Aceasta desigur că descrie poziţia lui Cristos faţă de noi în îndreptăţire (Rom. 5:1, 2; Evr. 7:25). Mie mi se pare chiar că şi un Avocat este un mijlocitor, un intermediar.

Totuşi, Cristos nu mijloceşte un Legământ pentru Biserica Sa. El mijloceşte posibilitatea realizării jertfei lor, exact cum preotul evreu acţiona ca un mijlocitor când îi era adusă o jertfă; el stătea între Dumnezeu şi cel care prezenta darul.

Cred într-adevăr că fratele Russell are acest gând în mintea sa, chiar dacă limitează sensul termenului. Şi eu nu pot decât să cred că, dacă sensul larg al cuvântului mesites ar fi adus în atenţia sa, atunci ar consimţi”.

Noi răspundem: Nu! Această declaraţie nu este corectă! Este greşită! Produce o impresie falsă! Sutem foarte surprinşi că un Peregrin sar exprima astfel. O astfel de exprimare în mod sigur ar avea efectul de trezire a suspiciunilor prietenilor noştri, în timp ce adversarii Lucrării Secerişului ar aprecia-o. În loc să declare că se opune prezentărilor fratelui Russell despre Mijlocitor şi că este sigur că treptat fratele Russell va vedea poziţia declarată astfel şi în mod sigur va fi de acord cu ea, Peregrinul trebuia săşi fi dat seama că aceasta n-a fost o prezentare nici înţeleaptă nici adevărată. Ce a sperat el să câştige printr-o astfel de exprimare, noi nu ştim.

Conform propriei sale declaraţii, ar fi trebuit să se exprime mai înţelept şi mai adevărat după cum urmează:

„Sunt pe deplin de acord cu prezentarea fratelui Russell din «Turnul de Veghere» cu privire la Mijlocitor. El acolo a afirmat că al nostru cuvânt englezesc, Mijlocitor, este destul de cuprinzător ca să acopere lucrarea făcută de Răscumpărătorul nostru pentru Biserică; dar că felul în care este folosit în Scriptură cuvântul Mijlocitor, îl limitează la mijlocitorul unui Legă­mânt. Prin urmare, pentru a fi în acord cu felul folosirii lui în Scripturi, ar fi înţelept să folosim cuvântul Mijlocitor în acelaşi sens restrictiv — doar în legătură cu un Legământ. Este înţelept să folosim termenul biblic Avocat când ne referim la lucrarea Domnului nostru pentru Biserică. Vedeţi «Turnul de Veghere» din 1 aprilie 1909, pag. 106, coloana 2, paragraful 3”.

Repetăm din nou că folosirea unui cuvânt în Biblie trebuie să ne îndrume cum să-l folosim şi noi. Dacă acest cuvânt, Mijlocitor, ar fi folosit în Biblie pe larg cu privire la orice şi la tot felul de servicii între Dumnezeu şi Biserică, atunci şi noi l-am putea folosi aşa. Dar imediat ce aflăm că nu este folosit aşa, trebuie să încetăm a-l folosi în astfel de mod şi să-l folosim doar în armonie cu utilizarea lui biblică. De aceea noi nu mai folosim cuvântul Mijlocitor cu privire la diferitele şi valoroasele servicii ale Domnului nostru pentru Biserică, şi ne referim la El aşa cum o face Biblia — „Mijlocitorul Noului Legământ (al Legii)”, dar „Avocatul nostru la Tatăl”.

Acel Nou Legământ (al Legii) este pentru Israelul natural şi pentru restul lumii, şi nu pentru Biserica din acest Veac Evanghelic, Biserica fiind Corpul lui Cristos, Corpul marelui Împărat, Mijlocitor, Judecător şi Preot.

Numai un singur text care conţine cuvântul Mijlocitor ar putea fi în îndoială, şi aceasta numai până când este sugerată interpretarea corectă. Acest text este — „Este un singur Dumnezeu şi un singur Mijlocitor între Dumnezeu şi oameni: Omul Isus Cristos, care S-a dat pe Sine Însuşi ca preţ de răscumpărare pentru toţi; mărturie la timpul ei”. 1 Tim. 2:5, 6.

Aici apostolul nu se referă la Biserică, ci la lume. Despre Biserică Isus a zis: „Ei nu sunt din lume după cum nici Eu nu sunt din lume”. Apostolul ne spune că Isus este Mijlocitorul între Dumnezeu şi lume — oameni. El nu mijloceşte acum, ci, ca Mijlocitor, Se pregăteşte să lucreze cu lumea în locul Tatălui. El acum împlineşte jertfa ispăşirii — acceptând jertfele de bună voie ale credincioşilor şi socotindule suferinţele ca ale Sale proprii, chiar până la moarte. În scurt timp, cu aceşti membri ai Lui adăugaţi, acest mare Mijlocitor va prezenta sângele care va pecetlui Noul Legământ (al Legii). Şi apoi va începe binecuvântarea lui Israel şi a tuturor popoarelor prin ocaziile restabilirii. Remarcaţi contextul. Apostolul nu discută despre Biserică, ci despre lume — „împăraţi şi cei în poziţii înalte”.

Când a devenit Domnul nostru Mijlocitorul Noului Legământ (al Legii) sau mijlocitor în vreun sens? Nu când S-a născut ca prunc în Betleem! Nu când S-a botezat în Iordan! Ci când S-a jertfit până la capăt şi a fost înviat din morţi că să fie Domn şi Mântuitor, Cap al Seminţei Spirituale a lui Avraam. Toată acea sămânţă va fi Mijlocitorul, când toată jertfirea se va termina şi întreaga Biserică va fi glorificată.

Dar priviţi din nou! În Vechiul Testament acest „Sol al Legământului” este menţionat în Maleahi 3:1. Şi menţionarea unui Nou Legământ (al Legii) în Ieremia 31:31 implică un Mijlocitor pentru acesta. Totuşi, sulul scopului divin era încă pecetluit şi era în mâna lui Iehova până la timpul când Mielul a fost junghiat. Numai după ce a fost junghiat s-a anunţat: Vrednic este Mielul care a fost junghiat să primească glorie şi onoare etc., şi sulul cărţii. Apoc. 5:1-12.

Explicaţia este că Dumnezeu a prezis în mod profetic faptul că va găsi unul vrednic de această mare onoare, de a fi Sămânţa lui Avraam şi Mijlocitorul Noului Legământ (al Legii). Totuşi, rămânea ca Domnul nostru să-Şi demonstreze vrednicia pentru a fi Acela — acel Mijlocitor. Iar încercarea Lui n-a fost o simplă farsă! El a fost în agonie în Ghetsimani ca nu cumva să nu fi reuşit să-Şi întărească chemarea şi alegerea. Oare nu citim noi, „A adus rugăciuni şi cereri cu strigăte mari şi cu lacrimi către Cel care putea să-L scape din moarte, şi fiind ascultat din pricina evlaviei Lui” (Evr. 5:7)? Şi nu este la fel cu membrii Săi — membrii Mijlocitorului? Cel care La cunoscut mai dinainte pe Isus nea cunoscut şi pe noi prin Isus. N-am fost noi „aleşi în El înainte de întemeierea lumii”? Prin urmare, îndemnul pentru noi este, de asemenea, să ne întărim chemarea şi alegerea.

Biserica nu are nevoie nici de un mijlocitor, nici de un Legământ pentru îndreptăţirea ei. Ea este îndreptăţită prin credinţă, nu prin faptele Legii, fie sub vechiul Legământ al Legii, fie sub Noul Legământ (al Legii). După cum este scris: „Avraam a fost îndreptăţit prin credinţă” — şi aşa au fost toţi Vrednicii din Vechime, despre care este scris: „Au avut această mărturie că au fost plăcuţi lui Dumnezeu”. Această mărturie pentru îndreptăţirea lor a fost dată cu mult înainte de naşterea lui Isus. Şi în mod asemănător Isus, înainte de a muri, a mărturisit: „Însuşi Tatăl vă iubeşte”. Dacă Dumnezeu ne iubeşte şi noi Îl iubim pe Dumnezeu, ce nevoie este de un mijlocitor între cei ce se iubesc? Vedeţi cum am fost noi îndreptăţiţi. Rom. 4:22-24; Gal. 3:14.

Într-adevăr declaraţia Domnului nostru este că toţi cei chemaţi în timpul acestui Veac Evanghelic vin mai întâi la Tatăl şi apoi la Fiul. Citim: „Nimeni nu poate să vină la Mine, dacă nu-l atrage Tatăl”.

Să ne fixăm acest lucru în inimi, că chemarea noastră este să devenim membri ai Mijlocitorului între Dumnezeu şi lume — antitipul lui Moise, mijlocitorul Legământului Legii. Acest Moise antitipic a fost în proces de ridicare timp de aproape nouăsprezece secole (Fapt. 3:22, 23). Moartea Răscumpărătorului nostru este „garanţia” pentru noi, membrii Săi, şi pentru Noul Legământ (al Legii). Evr. 7:22.

În cazul în care corespondentul nostru este în comunicare cu fratele Peregrin pe carel citează, credem că îi va atrage atenţia la aceasta, la răspunsul nostru. Preferăm să nu întrebăm care-i este numele.