„Voi chema grâul şi-l voi înmulţi”

Ezechiel 36

R4431 W. T. 15 iulie 1909 (pag. 212-213)

Astăzi este „ziua pregătirii lui Dumnezeu” pentru abundenţa glorioasă a Mileniului şi a binecuvântărilor lui. Despre aceasta ne vin dovezi proaspete în fiecare zi. Lumina electrică a înlocuit lumânarea de seu; vaporul cu aburi, lung de 300 de metri, a urmat canoei; trenul pe şine a urmat trăsurii cu mulţi cai. Deja trăim într-o lume nouă, care în multe privinţe ar fi un paradis dacă n-ar fi starea noastră decăzută — imperfecţiunile noastre mintale, morale şi fizice — starea noastră muribundă. Totuşi, încă este nevoie de muncă, trudă, sudoarea feţei, pentru necesităţile vieţii; dar cât de mare binecuvântare este în acest fapt, puţini par să aprecieze. Fără aceste necesităţi, inactivitatea ar produce repede viciu şi nelegiuire încă şi mai abundent.

Statisticile ne spun că resursele de lemn ale lumii scad şi că deja puţin se poate economisi pentru combustibil. Ne spun de asemenea că rezervele de cărbune vor ţine doar încă o sută cincizeci de ani. Oamenii se întreabă dacă nu cumva omenirea va ajunge în curând să îngheţe de frig. Totuşi poporul lui Dumnezeu, privind din punctul de vedere al promisiunilor divine, poate să aibă deplina siguranţă a credinţei că preştiinţa divină a prevăzut orice nevoie urgentă. Deja ştim că aerul pe care-l respirăm conţine chiar elementele necesare care să furnizeze în mod potrivit căldură, dacă doar am putea să învăţăm cum să separăm părţile lui componente. Ştiinţa se străduieşte de mult să rezolve acest lucru. Credinţa ne spune că atunci când va veni timpul potrivit al Tatălui, problema va fi rezolvată destul de simplu, furnizând oxigen pentru combustibil şi azot pentru îmbogăţirea solului.

La fel cercetătorii ne spun că pământul nu poate asigura hrană mai multă decât pentru numărul actual de locuitori. Ei se frământă în privinţa felului de agricultură necesară să hrănească lumea în următorii cinci sute de ani. Prin Cuvântul lui Dumnezeu, ochiul credinţei poate vedea că timpul pentru reproducerea umană se apropie de sfârşit, că la scurt timp după inaugurarea Mileniului, condiţiile se vor schimba treptat — până când în final reproducerea umană va înceta cu totul. Totuşi, după Scripturi, lumea se va umple treptat cu oameni; după cum declară cuvintele Domnului nostru: „Toţi cei din morminte vor auzi glasul Lui şi vor ieşi din ele”. „Fiecare la rândul lui”, zice sf. Pavel.

Va fi spaţiu din belşug pentru toată această populaţie, dar de unde va veni rezerva lor de hrană, va fi o chestiune uimitoare pentru oamenii de ştiinţă. Copilul lui Dumnezeu, ai cărui ochi ai credinţei au văzut deja unele din puterile impresionante ale lui Iehova, poate fi sigur că Cel care a plănuit toate acestea a făcut pregătirea necesară pentru îndeplinirea cu succes a fiecărui aspect al acesteia.

În lumina Cuvântului lui Dumnezeu, ochiul credinţei are ajutor şi îşi dă seama că starea decăzută din prezent a omenirii implică o mare risipă de hrană, care va fi corectată pe măsură ce rasa se va ridica din imperfecţiunea ei şi va învăţa cum să folosească mai riguros binecuvântările care acum sunt relativ irosite. Apoi iarăşi, ochiul credinţei vede în promisiunea divină de la începutul acestui articol, şi în alte asigurări ale scripturilor, că „pământul îşi va da roadele” — vede prevederile divine pentru necesităţile omenirii. Deja avem dovezi despre felul cum s-ar putea împlini aceste scripturi. În deşerturile odată aride al Statelor Unite fântânile arteziene şi canalele de irigaţie fac „pustietatea să se înveselească şi să înflorească precum trandafirul”. Evoluţii asemănătoare vor fi extinse, fără îndoială, la alte pământuri pustii. În contrast, mlaştinile sunt drenate, şi ochiul credinţei poate să vadă cum lumea va fi făcută în cele din urmă tot ceea ce este implicat în promisiunea lui Dumnezeu referitoare la Paradisul restabilit; că Iehova „va preamări locul unde se odihnesc picioarele Lui”.

Grâul minune — cultivare minunată

Cu un an în urmă am atras atenţia asupra grâului minune, care a fost dezvoltat în Virginia, se pare accidental. Nu ştim în ce măsură a fost semănat în altă parte, nici dacă s-au obţinut ceva rezultate minunate. Totuşi acesta dă ochiului credinţei o lecţie sugestivă despre cum poate Dumnezeu să „cheme grâul şi să-l înmulţească” de multe ori. Acum aflăm de nişte experimente minunate care au fost făcute recent de către guvernul Rusiei, care servesc să arate că în solul care are cel puţin 50 cm adâncime, o nouă metodă de cultivare a grâului promite rezultate aproape miraculoase. Chiar dacă s-ar obţine doar o zecime din rezultatele pretinse, avantajul pare a fi considerabil. Chiar dacă metoda se găseşte a fi impracticabilă acum din oarecare motiv, sugestia pentru ochiul credinţei este oricum valoroasă, pentru că arată poporului lui Dumnezeu ceva din puterile divine ascunse, care sunt ţinute în rezervă pentru timpul când omul va avea nevoie de ele.

Plantarea grâului în loc de semănarea lui

Noua metodă de cultivare a grâului, bazată pe aceste experimente, este de a face gropi sau şanţuri, de treizeci până la cincizeci de centimetri adâncime şi de un metru lăţime. Un grăunte de grâu plantat pe fundul fiecărei gropi, sau la un metru distanţă unul de altul în şanţuri, este acoperit uşor cu cinci centimetri de pământ. La fiecare trei săptămâni se repetă procesul de acoperire cu cinci centimetri de fiecare dată până când s-a acoperit de zece ori. Grăuntele dă trei lăstari la prima acoperie, La a doua acoperire fiecare din aceşti vlăstari face „noduri” şi dă alţi trei vlăstari, aşa încât la ultima acoperire rezultatul este de 59.049 de vlăstari sau spice de grâu.

Cele zece acoperiri cer aproximativ treizeci de săptămâni sau mai puţin, depinzând de climă. Se spune că această metodă de cultivare nu necesită udare, căci aerul, având acces la rădăcini, asigură umiditatea şi gazele necesare pentru creşterea plantei. Este greu de crezut acest lucru — ca o singură sămânţă să poată produce astfel treizeci şi cinci de kilograme de grâu, şi că la aceeaşi rată, o jumătate de hectar de pământ să poată fi făcut să producă patruzeci şi cinci de tone de grâu. Desigur, după cum sugerează textul nostru, când va veni timpul Domnului, El va fi în stare să cheme înmulţirea grâului în beneficiul omenirii, pe care atâta a iubit-o încât să o răscumpere şi pentru care binecuvântările restabilirii vor fi în scurt timp disponibile. Fapt. 3:19-21.