((i))

Vie Impărăţia Ta
Prefaţa autorului

Acest volum a fost scris în 1890 şi de atunci s-au scos numeroase ediţii în multe limbi şi încă mai multe sunt în perspectivă. Avem mărturii de la mii de consacraţi ai lui Dumnezeu în legătură cu faptul că prin acest volum ei au băut cu sete din Fântâna Apelor Vii — Cuvântul lui Dumnezeu. Credem că binecuvântarea va continua să curgă, până când în final, graţie Împărăţiei, cunoştinţa slavei lui Dumnezeu va umple tot pământul, după cum apele acoperă fundul mării.

Deşi noi respingem orice pretenţie la inspiraţie în legătură cu aceste Studii În Scripturi, totuşi suntem bucuroşi că deoarece suntem în aurora Noii Dispensaţii, lumina Adevărului străluceşte atât de clar şi Planul Divin este atât de evident, încât de-abia dacă un cuvânt din volum ar trebui schimbat dacă ar fi scris astăzi — după 26 de ani.

Timpul Sfârşitului a confirmat aceasta tot mai mult cu trecerea anilor, şi îndeosebi de când am intrat cronologic în marea Zi a Şaptea. Lucrarea Secerişului a progresat şi încă progresează — chiar dacă odată am presupus că lucrarea Secerişului va fi cu totul împlinită odată cu sfârşitul Timpurilor Neamurilor. Aceea a fost numai o presupunere care s-a dovedit a fi fără temei, căci lucrarea secerii Adevărului şi adunarea grânelor coapte a progresat din octombrie 1914 încoace ca niciodată înainte. Într-adevăr, marele război mondial a deşteptat omenirea într-un grad remarcabil şi gândirea independentă este mai larg răspândită decât oricând înainte. Toate acestea contribuie la ruperea cătuşelor ignoranţei, superstiţiei şi prejudecăţii, şi la eliberarea celor care doresc să cunoască, să facă voia Domnului şi să meargă în urmele lui Isus.

Suntem bucuroşi de ocaziile suplimentare de a servi marelui nostru Împărat pentru adunarea Aleşilor la El, la Adevăr. Suntem bucuroşi văzând că şi alţii vin la Adevăr şi se pregătesc pentru „Nuntă”. Evident că „uşa” nu este încă închisă, deşi noi aşteptăm ca nu peste mult timp — poate un an sau doi sau trei — numărul deplin al Aleşilor să fie completat şi toţi să treacă dincolo de Văl, iar uşa să fie închisă.

((ii))

Ne simţim liberi să spunem că restabilirea lui Israel nu s-a realizat atât de repede pe cât ne-am aşteptat. Totuşi, evreii din Palestina par să fie minunat protejaţi până acum; şi fără îndoială că mulţi dintre coreligionarii lor din părţile unde este război, în special din Polonia, ar fi bucuroşi să fi mers în Palestina când au avut ocazia. Este greu de spus cum va afecta încheierea războiului interesele Israelului. Noi să fim într-o atitudine de aşteptare, în expectativă. Pare ca şi cum experienţele grele ale evreilor vor trezi pe foarte mulţi dintre ei să meargă în cele din urmă în patria lor. Noi nu ne-am aşteptat niciodată însă ca toţi evreii să se întoarcă acolo, ci mai degrabă un grup reprezentativ dintre ei, întocmai ca în cazul întoarcerii din captivitatea babiloniană — numai vreo 52.000 s-au întors, în ciuda marilor oştiri care au mers în captivitate în Babilon.

Cei care se înapoiază îi reprezintă pe cei mai plini de credinţă în Domnul şi în făgăduinţele Lui, şi fără îndoială ei vor fi trataţi ca reprezentanţi ai întregului popor. Amintim cititorilor noştri că atunci când s-a scris acest volum, evreii înşişi nu se gândeau câtuşi de puţin să meargă în Palestina. Acum Sionismul a încolţit şi a ocupat un loc adânc în inimile israeliţilor. Deşi la început era un Sionism laic, treptat acesta s-a transformat într-un sentiment şi o speranţă religioasă.

Marea Piramidă din Egipt, despre care se vorbeşte în acest volum, n-a pierdut nimic din interesul ei pentru autor. Pasajul ei Descendent reprezintă încă în mod figurat cursul descendent al omenirii sub domnia păcatului şi a morţii. Primul Pasaj Ascendent reprezintă încă Dispensaţia Legii — Legământul lui Dumnezeu încheiat la Sinai cu Israelul şi cursul acelui popor sub stăpânirea acelei Legi. Marea Galerie reprezintă încă marile înălţimi ale învăţăturilor lui Cristos şi ale urmaşilor Săi în decursul acestui Veac al Evangheliei. Treapta de la capătul de sus al Marii Galerii reprezintă încă o schimbare însemnată în afacerile lumii, care ridică omul pe un plan mai înalt. Legătura între capătul de sus al Marii Galerii şi spaţiile de deasupra Camerei Regelui reprezintă încă prezenţa spirituală a Domnului nostru în Secerişul acestui Veac, începând din 1874.

Noi n-am încercat niciodată să plasăm Marea Piramidă, uneori numită Biblia în Piatră, pe un plan paralel sau egal cu Cuvântul lui Dumnezeu aşa cum este el înfăţişat în ((iii)) Scripturile Vechiului şi Noului Testament — acestea din urmă au întotdeauna întâietate în privinţa autorităţii. Totuşi, noi credem încă faptul că structura acestei Piramide, atât de diferită de a tuturor celorlalte piramide, a fost proiectată de Domnul şi intenţionată să fie o piramidă şi un martor în mijlocul şi la hotarul ţării Egiptului (Isa. 19:19). Ea desigur spune o istorie foarte diferită de cea a altor lucrări de artă sau relicve din acele vremuri îndepărtate.

Minunata ei confirmare a Planului Divin al Veacurilor este uimitoare pentru toţi cei care într-adevăr o înţeleg. Ar trebui citită cu un interes la fel de viu ca la prima ediţie, fiindcă lecţiile ei nu s-au schimbat. Avem încredere că noii cititori vor primi din acest volum aceleaşi binecuvântări bogate ca şi vechii cititori, şi că astfel putem slăvi pe Dumnezeu împreună şi ne putem bucura de prevederea Sa de lumină şi mângâiere pe cale, până la introducerea deplină a glorioasei Împărăţii a Fiului iubit al lui Dumnezeu.

Împărăţia lui Mesia este uneori numită Împărăţia lui Dumnezeu fiindcă, deşi ea este în mod strict sub conducerea lui Mesia, toate legile, reglementările, judecăţile ei etc. sunt în strictă conformitate cu aranjamentul divin, care este neschimbător. Astfel, când ne rugăm, „Vie împărăţia Ta, facă-se voia Ta, precum în cer aşa şi pe pământ”, trebuie să ne gândim că marea perfecţiune a Stăpânirii şi Guvernării Tatălui ceresc este dorinţa noastră şi că aşteptăm şi sperăm ca Domnia de o mie de ani a lui Cristos să cucerească răzvrătirea de pe Pământ şi să aducă omenirea înapoi în armonie tot atât de deplină cu Dumnezeu, cum sunt toţi îngerii din ceruri în perfecţiunea lor.

Inaugurarea Împărăţiei lui Mesia are diferite etape. Intâi, în Parousia Sa, Isus Cel glorificat trezeşte sau învie pe membrii adormiţi ai Corpului lui Cristos. Acesta este primul act executiv al Aceluia Mare pe care Dumnezeu L-a înălţat atât de sus — Moştenitorul marii făgăduinţe avraamice. Membrii Săi trebuie să fie compleţi la număr înainte ca El să-Şi asume oficial poziţia ca Împărat al lumii. Asigurarea acestui fapt este dată prin Cuvântul inspirat: „Când Se va arăta Hristos, viaţa voastră, atunci vă veţi arăta şi voi împreună cu El în slavă” (Col. 3:4). Apoi Învăţătorul se ocupă de membrii în viaţă ai Corpului Său, Biserica. După cum se arată în pildele minelor şi talanţilor, ((iv)) judecata Învăţătorului în privinţa vredniciei sau nevredniciei de Împărăţie trebuie să treacă asupra tuturor consacraţilor Săi şi numărul deplin al Aleşilor trebuie găsit şi glorificat prin „schimbarea” învierii — deoarece „nu pot carnea şi sângele să moştenească împărăţia lui Dumnezeu” (1 Cor. 15:50). Atunci va fi preluată stăpânirea lumii. Cel slăvit va cere de la Tatăl şi El Îi va da neamurile de moştenire şi marginile pământului în stăpânire. El „le va păstori cu un toiag de fier şi le va zdrobi ca pe nişte vase de lut”. Ps. 2; Apoc. 2:27.

Descoperirea Fiului Omului pentru lume prin preluarea puterii de către El şi prin permiterea ca lumea să treacă prin marea suferinţă a anarhiei se apropie în mod evident. O scurtă perioadă după război va fi un mare triumf al bisericismului. Catolicii şi protestanţii vor participa la acest triumf, iar prinţii, atât politici cât şi financiari, îl vor încuraja, sperând în prelungirea puterii lor. Ne putem aştepta atunci la împotrivire mare din partea bisericismului asupra urmaşilor adevăraţi, credincioşi ai lui Isus, care va avea ca rezultat persecuţii serioase — poate chiar până la moarte. Însă triumful Babilonului va fi scurt. Curând sentinţa deja pronunţată va fi executată şi el va cădea ca o mare piatră de moară în mare — în anarhie — în nimicire, ca să nu se mai ridice niciodată.

Potrivit ilustraţiei din Biblie, nu mult după aceea, ne putem aştepta la prăbuşirea totală a civilizaţiei actuale. Dar momentul cel mai întunecos al situaţiei extreme a omului va fi ocazia lui Dumnezeu. Mesia, Alesul lui Dumnezeu, va prelua conducerea şi va spune pace popoarelor agitate şi va scoate ordine din confuzie, bucurie din lacrimi, laudă din disperare. Astfel Împărăţia lui Mesia se va naşte în dureri îngrozitoare; dar glorioasele rezultate vor compensa cu prisosinţă pentru „timpul de strâmtorare, cum n-a mai fost de când sunt popoarele”. Astfel ni se spune: „Va veni dorinţa tuturor neamurilor”. Hagai 2:7.

Fie ca aceste pagini să continue să fie o binecuvântare pentru poporul Domnului şi o onoare pentru numele Lui, este rugăciunea autorului,

Charles T. Russell

Brooklyn, N. Y.
1 octombrie 1916