Cine sunt Studenţii Bibliei?

Ca grup unitar Studenţii Bibliei există începând din anii 1870, dar în privinţa studiului biblic urmează practica primilor creştini din timpul apostolilor. Fapte 17:11.

Studenţii Bibliei sunt un grup de creştini independenţi, organizaţi în adunări sau ecclesii sau biserici locale autonome, după modelul creştinilor timpurii. Col. 4:15; Filim. 2.

Fiecare adunare sau grup local îşi alege slujitorii, presbiteri şi diaconi, prin votul deschis al tuturor membrilor ei consacraţi Domnului, prin ridicare de mână. Tit 1:5 (după Biblia de la Iaşi, 1874).

Adunările sau ecclesiile locale cooperează cu alte adunări din ţară şi din străinătate după cum doresc, şi fiecare desfăşoară acele activităţi pe care le decide adunarea.

Toate cheltuielile sunt acoperite prin donaţii voluntare, fără a se face colecte de bani.

Slujitorii adunării, indiferent în ce formă slujesc, nu sunt plătiţi.

Învăţăturile de bază

Unele dintre învăţăturile de bază pe care Studenţii Bibliei le înţeleg din Scripturi sunt:

— Dumnezeu este Creatorul a tot ce există, dar L-a folosit pe Fiul Său în starea Sa preumană, ca Logos, în opera de creare. Gen. 1:1; Prov. 8:22-31; Ioan 1:3, 10; Col. 1:15, 16.

— Fiul lui Dumnezeu, Domnul nostru Isus, n-a avut natură divină înainte de a deveni om ca să plătească preţul de răscumpărare, dar apoi, ca răsplată a credincioşiei Sale, a fost înviat la aceeaşi natură cu a Tatălui, adică natura divină. Ioan 5:26; Filip. 2:6-9; Apoc. 3:21.

— Biblia, Vechiul şi Noul Testament, este cuvântul inspirat al lui Dumnezeu (2 Tim. 3:16, 17). Adevărul unei învăţături creştine poate fi stabilit numai prin armonizarea tuturor scripturilor asupra acelei învăţături. 2 Pet. 1:20, 21.

— În această eră, era creştină, care a început la botezul Domnului nostru în Iordan, este în curs o chemare cerească pentru alegerea Bisericii (Fapte 15:14; Evr. 3:1; 2 Pet. 1:3, 4, mireasa lui Cristos, prezentată în Scripturi sub diferite simboluri: o turmă mică (Luca 12:32), grâu (Mat. 13:30), fecioare înţelepte (Mat. 25); mărgăritare (Mat. 13:45, 46); pietre vii (1 Pet. 2:5), stâlpi în templu (Apoc. 3:12), vase de aur într-o casă mare (2 Tim. 2:20) etc.

— Cei care acceptă chemarea (Rom. 12:1, 2 ) se dedică sau se angajează să facă voia lui Dumnezeu. Această angajare sau consacrare lui Dumnezeu este simbolizată prin botezul în apă, prin scufundare completă. Aceştia, din momentul consacrării lor sunt în judecată şi pregătire pentru funcţia lor viitoare. Dacă vor fi găsiţi credincioşi până la moarte, ei vor fi făcuţi părtaşi naturii divine şi vor colabora cu Domnul în lucrarea de restabilire, judecare şi binecuvântare a tuturor familiilor pământului, în timpul domniei Lui de o mie de ani. Mat. 19:28; Apoc. 2:26; 20:6.
br> — Orice speranţă de viaţă viitoare pentru restul omenirii se bazează pe învierea morţilor, asigurată prin jertfa de răscumpărare dată de Domnul nostru Isus, şi pe acceptarea lui Cristos şi a legilor drepte ale Împărăţiei mesianice când aceasta va fi instaurată pe pământ. 1 Cor. 15:22; Isa. 26:9.

— Cristos nu Se întoarce în trupul de carne al pătimirii Sale, fiindcă acel trup a fost dat ca preţul nostru de răscumpărare. 1 Petru 3:18; Evr. 1:3.

— Majoritatea Studenţilor Bibliei sunt convinşi, conform profeţiilor şi semnelor timpului, că întoarcerea spirituală a lui Cristos este un fapt deja împlinit. Dan. 12:1-4; Mat. 24:15-51; Luca 17:26-30.

— Scopul întoarcerii Sale este de a învia morţii şi de a instaura o ordine nouă în lume, de pace şi dreptate, în care tot păcatul, suferinţa şi moartea vor fi înlăturate. Isa. 25:6-8; 2 Petru 3:13; Apoc. 21:1-4.

— Revenirea poporului evreu în patria lui străveche şi înfiinţarea statului modern Israel sunt indicii că favoarea lui Dumnezeu s-a întors la evrei, că Împărăţia lui Dumnezeu este foarte aproape. Inaugurarea acestei împărăţii se va face prin învierea profeţilor evrei ai Bibliei. Aceasta se va extinde apoi treptat peste tot pământul aducând pacea şi binecuvântarea tuturor popoarelor. Isa. 2:4; Mica 4:1-4.