MAREA ZI DE JUDECATĂ — NATURA ŞI OBIECTIVUL EI

„Iată, Domnul a venit în mijlocul zecilor de mii de sfinţi ai Săi, ca să facă judecată împotriva tuturor şi să încredinţeze pe toţi cei nelegiuiţi de toate faptele lor nelegiuite pe care le-au făcut în chip nelegiuit.” „Să urle marea cu tot ce cuprinde ea; lumea şi cei ce locuiesc în ea; să bată din palme râurile şi să cânte de bucurie toţi munţii, înaintea Domnului! Căci El vine să judece pământul. El va judeca lumea cu dreptate şi popoarele cu nepărtinire.”

Iuda 14, 15; Psalmul 98:7-9.

R 5442 W. T. 15 aprilie 1914 (pag. 120-122)

Textele de mai sus sunt în legătură cu marea Zi de Judecată, cu care se va sfârşi Veacul Evanghelic şi se va inaugura Mileniul. Trebuie să remarcăm înainte de toate ce nu spun aceste texte. Ele nu spun că Domnul nostru Isus va veni să distrugă Pământul, să ardă lumea. Ele nu spun că la moarte va fi o judecată parţială şi că mai târziu toţi vor fi aduşi din cer, din purgatoriu şi din iadul de chin, care sunt locurile lor potrivite, numai pentru a fi trimişi înapoi în aceleaşi locuri. Nu este aşa. Dar se presupune că acest lucru este afirmat în Scripturi, şi aşa am gândit şi noi. Prejudecăţile şi înţelegerile noastre greşite au dat cuvintelor Sfintei Scripturi un înţeles greşit. Iubirea lui Dumnezeu este cea care aduce judecata lumii.

Prima judecată, sau sentinţă pentru păcat, a fost o sentinţă a morţii. Sub această sentinţă întreaga lume trebuia să moară, să fie îndepărtată de la viaţă, din cauza păcatului lui Adam. Dar Dumnezeu a avut milă, compasiune pentru omenire, şi S-a îngrijit ca omenirea să aibă o altă încercare, cu experienţe ca să le permită să-şi dea seama de natura şi rezultatele păcatului. Prima încercare a fost numai încercarea lui Adam şi a Evei. Totuşi, fiecărui membru al familiei umane i se va da o încercare individuală pentru viaţă veşnică, pentru a demonstra dacă va veni în armonie cu Dumnezeu în condiţii favorabile.

Caracterul este baza judecăţii

Toate speranţele vieţii veşnice pentru rasă, prin urmare, atârnă de rezultatele acelei încercări viitoare. În această viaţă bărbaţii şi femeile îşi formează caracterul — fie se ameliorează fie se degradează. Oricine încearcă să facă ce este mai bine în condiţiile prezente nefavorabile, va intra în acea încercare individuală, sau judecată, într-o stare cu foarte mult mai bună decât dacă ar fi procedat altfel şi va progresa mai rapid spre perfecţiune în acea Zi.

Biserica lui Cristos este o excepţie de la acest aranjament făcut pentru lume. Biserica nu va avea parte de acea încercare, pentru că ea este o clasă specială, chemată, şi va fi încercată înaintea lumii. Ea este acum în încercare pentru viaţă sau moarte veşnică. Dar încercarea ei este pentru viaţă pe planul divin. Cei cu care Domnul lucrează acum, dacă sunt credincioşi, vor fi Judecătorii lumii în veacul viitor împreună cu Domnul; după cum citim: „Nu ştiţi că sfinţii vor judeca lumea?” (1 Corinteni 6:2). Acesta va fi un timp când vor fi împărţite pedepsele şi răsplăţile.

Fiecare făcător-de-rele va fi luat în examinare şi va primi pedeapsă pentru intenţia lui rea şi lovituri pentru corectare. Fiecare făcător-de-bine va primi o răsplată. Lucrarea acelei Zile de Judecată de o mie de ani va arăta oamenilor în ce grad sunt ei în dezarmonie cu Dumnezeu şi le va arăta cum să vină în armonie cu El. La sfârşitul Veacului Milenar, nimeni nu va fi în neştiinţă. După cum este scris: „Pământul va fi plin de cunoştinţa Domnului, ca fundul mării de apele care-l acoperă” (Isaia 11:9). Mai mult, Scripturile ne spun că judecăţile vor fi gradate potrivit luminii avute anterior şi împotriva căreia au păcătuit. Păcătosul cu voia, după o încercare de o sută de ani, va fi îndepărtat în Moartea a Doua.

Toţi cei care se vor folosi de ocaziile acelui timp, făcând progres în caracter, vor urca progresiv pe Calea Sfinţeniei. Ei vor fi binecuvântaţi tot mai mult până când vor atinge perfecţiunea deplină a chipului şi asemănării pământeşti cu Dumnezeu, care a fost pierdută prin Adam. Acesta va fi rezultatul glorios al lucrării de răscumpărare a lui Cristos. Atunci orice genunchi se va pleca şi orice limbă va mărturisi, spre slava lui Dumnezeu. Toţi cei care vor continua să prefere păcatul vor fi în cele din urmă distruşi cu desăvârşire în Moartea a Doua. Apoi Dumnezeu va avea un Univers curat.

Marea zi a Domnului acum prezentă

Noi suntem acum la începutul acestei Zile mari a Domnului. Toate forţele care trebuie să joace un rol în această revoluţie mare care va introduce Domnia lui Mesia se adună cu repeziciune. Naţiunile Pământului şi toate celelalte elemente care formează societatea aşa cum este organizată acum — instituţii politice, instituţii financiare, sisteme eclesiastice etc. — sunt acum pe banca acuzaţilor şi sunt găsite uşoare. Toată creştinătatea tremură înaintea forţelor puternice care îşi fac intrarea acum. Moralitatea este în declin. Deoarece Mesagerul glorios al Legământului este acum prezent pentru a sta în calitate de mare Judecător, am putea foarte bine să punem întrebarea propusă de profetul lui Dumnezeu din vechime: „Cine va putea să sufere însă Ziua îacum prezentăş venirii Lui? Cine va rămâne în picioare când Se va arăta El? Căci El va fi ca focul ((990)) topitorului şi ca leşia înălbitorului. Şi El Se va aşeza ca Topitorul şi ca Purificatorul argintului; va curăţi pe fiii lui Levi, îi va purifica aşa cum se curăţă aurul şi argintul”. Maleahi 3:1-6.

O, cât de mult aşteaptă lumea binecuvântarea! Oamenii îşi dau seama tot mai mult în fiecare zi de marea lor nevoie de un braţ puternic pentru a-i elibera, în timp ce se confruntă cu criza gravă pe care o simt că este foarte aproape; dar ei nu văd în ce măsură păcatul înnăscut al omului este incompatibil cu Domnia Dreptăţii care este dorită şi de atâta trebuinţă. Înainte ca ajutorul şi binecuvântarea să poată fi împlinite, trebuie să vină Ziua Mâniei; „focul geloziei lui Dumnezeu” trebuie să ardă furios şi să mistuie toate relele uriaşe atât de înrădăcinate în lume şi în inimile şi minţile oamenilor. Acesta nu va fi un foc doar de distrugere, ci, mulţumim lui Dumnezeu, şi de purificare! Nu va fi un foc literal, ci un foc simbolic, după care Domnul va da poporului buze curate, un Mesaj pur şi o declaraţie clară a voinţei divine şi a Planului de Mântuire.

Fiii lui Levi judecaţi primii

Partea timpurie a judecăţii asupra creştinătăţii va fi în special asupra fiilor antitipici ai lui Levi, clasa argintului. Aceştia au făcut o consacrare Domnului, cum a făcut şi clasa aurului, învingătorii credincioşi, „mai mult decât biruitorii”. Această clasă a argintului noi înţelegem că este Marea Mulţime, care trebuie să „vină” din Marea Strâmtorare şi „să-şi spele hainele îcare s-au pătat şi s-au murdăritş şi să le albească în sângele Mielului” (Apocalipsa 7:9-17). De aceştia Se va ocupa marele Mesager al Legământului, nu în vederea distrugerii sau păgubirii lor ca indivizi, ci în vederea distrugerii cărnii lor, pe care au neglijat să o sacrifice în armonie cu legământul lor — „ca duhul lor să fie mântuit în Ziua Domnului Isus”.

Focul din această Zi mare „va dovedi cum este lucrarea fiecăruia”. Va dovedi care dintre ucenicii pretinşi ai lui Cristos au zidit pe El ca Temelia lor aurul, argintul şi pietrele scumpe ale Adevărului divin, şi astfel au construit un caracter adevărat, puternic, vrednic, şi de o loialitate fermă faţă de Domnul; şi va dovedi cine a zidit cu lemn, fân şi trestie. Va descoperi de asemenea cine a zidit pe o temelie de nisip. 1 Corinteni 3:11-15.

Partea Israelului trupesc în judecată

O parte din profeţia lui Maleahi 3 pare să aibă o aplicare la Israelul trupesc. Domnul îi mustră, arătând că atitudinea Lui faţă de ei ca popor a fost în conformitate cu Legământul făcut cu ei la Muntele Sinai. Dar ei au fost necredincioşi faţă de partea lor din Legământ. La arătarea acestui mare Mesager al Noului Legământ, care trebuie să înlocuiască vechiul Legământ, El va curăţa pe vechiul popor al lui Dumnezeu. Acum este timpul ca favoarea să înceapă să le fie restabilită; dar înainte de restabilirea lor deplină, ei trebuie să aibă încă mai multă corectare pentru purificare şi pregătire pentru marele Mesia.

În timpul „strâmtorării lui Iacov”, acum foarte aproape, Israelul va ajunge să vadă şi să recunoască pe Împăratul lor, pe care L-au refuzat când li S-a oferit la prima Sa Venire. „Îşi vor întoarce privirile spre Mine îcu ochii credinţeiş, pe care L-au străpuns. Îl vor plânge cum plânge cineva pe singurul lui fiu” (Zaharia 12:10). Atunci El îi va primi înapoi în favoare, sub condiţiile Noului Legământ al Legii. „Atunci darul de mâncare al lui Iuda şi al Ierusalimului va fi plăcut Domnului, ca în zilele cele vechi, ca în anii de odinioară” (Maleahi 3:4). Atunci ei vor fi folosiţi de Mesia ca un canal de binecuvântare pentru toată lumea.

Orbiţi faţă de adevărata dificultate

În acest Timp de mare Strâmtorare, Domnul va fi un martor grabnic împotriva oricărui lucru rău şi îl va mustra, şi astfel toţi oamenii vor fi învăţaţi de El căile dreptăţii. Dar deocamdată sărmana lume orbită, legată de lanţurile lui Satan, nu se cunoaşte pe sine. Ea nu vede încă faptul că egoismul este baza fiecărei mişcări şi ambiţii ale ei; că numărul celor care nu sunt astfel mişcaţi şi stăpâniţi este aşa de nesemnificativ încât nu are greutate şi influenţă.

Nu ne gândim să luăm în derâdere vreun efort făcut spre dreptate, chiar dacă este inspirat de egoism. Noi arătăm numai că adevărata viziune, viziunea creştină a lucrurilor, este una mult diferită. Este viziunea Bibliei. Ea recunoaşte că Dumnezeu, voinţa, scopul, planul, descoperirea divină, au de-a face cu toate afacerile lumii acesteia. Ea vede în revoluţionarea actuală a politicilor, în demascarea actuală a scandalurilor financiare şi sociale etc., o altă forţă care se pregăteşte pentru marele timp de strâmtorare, marele „cutremur de pământ” prezis în profeţie, marele cataclism, acum pe punctul de a fi precipitat peste întreaga omenire. Scripturile arată că acest Timp de Strâmtorare va fi asupra noastră în 1915, şi că între timp se va apropia treptat.

În providenţa lui Dumnezeu, superstiţia grosolană şi ignoranţa Veacurilor Întunecate au fost risipite treptat într-o măsură considerabilă, pentru ca minţile oamenilor să poată fi eliberate, nu numai de superstiţia religioasă, ci şi de superstiţia cu privire la dreptul divin al anumitor familii de a moşteni împărăţiile, stăpânirile lumii, şi de a trăi pe un plan mai înalt al privilegiilor sociale decât alţii. Toate aceste chestiuni vin acum să fie examinate în faţa lumii, şi Socialismul vine repede în prim plan ca salvatorul lumii, eliberatorul ei de clericalism şi superstiţie, şi de autocraţie politică şi financiară. Lumea este invitată să privească, nu spre Cel care ne-a răscumpărat cu sângele Său preţios şi care a promis că va veni din nou şi Îşi va stabili Împărăţia în dreptate, ci este chemată să privească la ea însăşi, la propriile ei afaceri şi interese egoiste, ca fiind singura speranţă, ignorând astfel pe Dumnezeu şi providenţele Sale conducătoare şi ignorând Revelaţia divină cu privire la rezultatul viitor al condiţiilor actuale, în Împărăţia glorioasă Milenară pentru binecuvântarea întregii lumi.

Acum se formează federaţia bisericilor

Din punctul nostru de vedere, adunarea actuală a bisericilor într-o mare federaţie este împlinirea prezicerii scripturale; şi poporul inteligent, credincios, consacrat al Domnului este avertizat împotriva participării la vreuna din aceste Federaţii ale Bisericilor. Cuvântul Domnului privitor la această chestiune este: „Nu numiţi uneltire tot ce numeşte poporul acesta uneltire; şi nu vă temeţi de ce se teme el, nici nu vă speriaţi! Sfinţiţi însă pe Domnul oştirilor. De El să vă temeţi şi să vă înfricoşaţi”. Isaia 8:11-16.

Temeţi-vă să nu-I fiţi plăcuţi Lui, dar să nu vă temeţi de oameni. Neghina, care s-a asociat tot timpul cu grâul, trebuie să fie legată în snopi, să fie strânsă pentru un timp de mare strâmtorare. Aceasta are loc în marea revoluţie a societăţii care în curând va pune foc tuturor instituţiilor sociale, religioase şi financiare şi aranjamentelor din timpul de acum, sfârşind în anarhia care, prin providenţa atotstăpânitoare a lui Dumnezeu, va răsturna toate lucrurile incompatibile cu dreptatea şi va pregăti Împărăţia lui Dumnezeu, care se va manifesta ((991)) în putere şi slavă mare, pentru eliberarea şi binecuvântarea tuturor familiilor umane.

Ne amintim că în timp ce Veacul Iudeu se apropia de sfârşit, Ioan Botezătorul, înaintemergătorul lui Mesia, le-a spus evreilor: „Vine Acela care este mai puternic decât mine şi Căruia eu nu sunt vrednic să-I dezleg cureaua sandalelor. El vă va boteza cu Duh Sfânt şi cu foc” (Luca 3:16). Ne amintim împlinirea acestui fapt. „Israeliţii adevăraţi” au fost adunaţi în grânarul bisericii creştine şi botezaţi cu Spiritul sfânt la Cincizecime. Restul naţiunii iudee, care „nu şi-au cunoscut timpul cercetării lor”, au fost arşi ca „pleavă”, într-un mare timp de necaz, care a răsturnat naţiunea lor. Acest mare necaz este arătat în Scriptură ca fiind o ilustraţie la scară mai mică a condiţiilor care vor predomina în ultimele zile ale acestui Veac Evanghelic.

Deşi au fost făcuţi diferiţi paşi pentru a împiedica distrugerea naţiunii lui Israel în acel timp de strâmtorare care a venit peste evrei, toate eforturile au dat greş. Chiar şi împăratul roman a dorit să păstreze naţiunea şi să stabilească ordinea; şi armata romană a fost trimisă, nu să-i distrugă, ci să stabilească pacea în mijlocul lor. Dar Domnul declarase că focul necazului pe care l-a aprins El nu va fi stins de nici o putere, că îşi va face lucrarea până la sfârşit; şi aşa a făcut.

La fel va fi cu marele foc al necazului cu care se va sfârşi veacul actual şi în care va fi aruncată clasa „neghină” a creştinătăţii. Nu va fi o distrugere totală a vieţii (deşi multe vieţi se vor pierde în necazul îngrozitor al acestei Zile de Mânie), ci va mistui complet toate guvernele şi instituţiile pământeşti şi va răsturna bisericismul. Acestea vor fi mistuite în focul anarhiei. Nimic nu va fi permis să stingă acel foc sau să împiedice distrugerea totală a sistemelor actuale. Dar, lăudat fie Dumnezeu, când focul va fi mistuit miriştea, falsităţile şi înşelătoriile ordinii actuale, acesta va fi pregătit doar calea pentru marea binecuvântare pe care Dumnezeu a intenţionat-o şi a prevăzut-o, prin Împărăţia Sa viitoare. „Căci, când se împlinesc judecăţile Tale pe pământ, locuitorii lumii învaţă dreptatea” (Isaia 26:9). Va fi o corecţie teribilă, dar va fi lucrarea necesară a chirurgului priceput, care răneşte pentru a vindeca.

„Refugiul neadevărurilor” surpat

În pilda Domnului nostru despre construirea unei case pe Stâncă sau pe nisip, El dă o ilustraţie plină de forţă în special asupra probelor care vor veni peste creştinătate la sfârşitul acestui veac. Aici ilustraţia Sa este cea a unei furtuni fioroase, a unui potop, cu vânturi puternice bătând asupra structurii credinţei urmaşilor declaraţi ai Săi, răsturnând credinţa acelora care n-au zidit pe Cristos, Stânca, ci au zidit pe nisip. Şi aşa vedem astăzi. O puternică revărsare de Adevăr este acum peste toată creştinătatea. Marea furtună se dezlănţuie acum. Denominaţiile creştinătăţii tremură acum sub şoc. Temeliile lor din tradiţii omeneşti, teorii create de om, ignoranţă, „învăţături ale demonilor” (1 Timotei 4:1), se înţelege acum că sunt nesatisfăcătoare. Ele nu sunt în stare să stea în picioare în faţa marelui reflector al Adevărului care este acum îndreptat asupra lor. În scurtă vreme furtuna Adevărului va spăla temelia de nisip mişcător pe care este zidită creştinătatea nominală, şi va urma ruina ei completă. Numai poporul adevărat al lui Dumnezeu va putea să reziste la proba acestei Zile mari — care este acum peste noi!

Aceasta este aceeaşi furtună şi acelaşi potop menţionate de Domnul prin profetul Isaia: „Grindina va surpa locul de scăpare al neadevărului şi apele vor îneca adăpostul ascuns. ... Când va trece biciul copleşitor, veţi [învăţătorii falşi] fi călcaţi în picioare de el. Îndată ce va trece, vă va lua; căci va trece în toate dimineţile, zi şi noapte, şi numai vuietul lui [Mesajul, Adevărul] vă va îngrozi”. Isaia 28:17-19.

Acest necaz copleşitor va cuprinde curând întreaga lume. De fapt, a început deja într-o oarecare măsură printre toate naţiunile. Toţi oamenii trebuie să fie treziţi de judecăţile Domnului şi aduşi la înţelegerea nevoii lor de Braţul lui Iehova, pentru a-i elibera şi a-i ridica şi salva. Întreaga lume va fi judecată de Mesia. Cu toţii vor vedea că această judecată, încercare, nu putea veni înainte ca marele Judecător să-Şi ia locul şi autoritatea: ca atare nici unul dintre cei care au murit înaintea Primei Veniri a Domnului n-au putut fi judecaţi de El. În mod asemănător, toţi trebuie să fie conştienţi de faptul că lumea în general nu a fost în încercare de când Răscumpărătorul nostru a fost numit Judecător, că lumea nu a fost în încercare înainte de acest timp. De fapt, marea masă a omenirii nici nu-L cunoaşte pe Judecător, nici nu-I înţelege Legea, nici nu are vreo idee despre condiţiile şi cerinţele necesare pentru viaţa veşnică. Aceasta este în armonie cu prezentările Scripturii în privinţa acestui subiect.

Ziua de judecată un timp de binecuvântare

Apostolul Pavel declară (Fapt. 17:31) că Dumnezeu „a hotărât o zi în care va judeca după dreptate pământul locuit, prin Omul pe care L-a rânduit îCristosul, Cap şi Corpş; şi despre care a dat tuturor o dovadă de netăgăduit prin faptul că L-a înviat dintre cei morţi”. Acea Zi hotărâtă era în viitor pe timpul apostolului, şi este încă în viitor, deşi acum este pe cale să răsară. Evanghelia lui Cristos, Veştile Bune, este cu scopul ca Acela care a cumpărat lumea cu sângele Său preţios, să devină Judecătorul tuturor oamenilor, vii şi morţi. „Toţi cei din morminte vor auzi glasul Lui şi vor ieşi din ele”, „şi cei care-L vor asculta vor trăi.” Ioan 5:28, 29, 25.

O încercare nouă va fi acordată lui Adam şi întregii sale rase. Va fi o încercare individuală, sub iluminarea şi influenţa înnobilatoare a marii Împărăţii mesianice. Cu adevărat, aceasta este „Veste de mare bucurie” pentru lume, „creaţia care suspină”. Chiar dacă marele Adversar a reuşit să înşele pe marea majoritate, chiar dintre creştini, ca să gândească tocmai contrariul, această Zi de Încercare, Ziua de Judecată, va veni pentru toţi fiii şi fiicele lui Adam pentru eliberarea şi binecuvântarea lor, dacă vor vrea. Această mare Zi, care va fi „dorinţa tuturor popoarelor”, este convingător zugrăvită de profetul David (Psalmii 96-98). Sfinţii Domnului, urmaşii credincioşi ai lui Cristos, cei care Îl „urmează pe Miel oriunde merge”, vor fi asociaţi cu marele lor Cap ca judecători asistenţi, în lucrarea Sa glorioasă de ridicare a omenirii şi de restabilire a tot ce a fost pierdut în Adam.

Cât de bucuroşi suntem că ochii noştri au fost unşi să vadă toate aceste aranjamente minunate ale Dumnezeului nostru! Cât de bucuroşi suntem că putem înţelege semnificaţia norilor întunecoşi care planează asupra lumii şi care se vor descărca în curând! Cât ne bucurăm că putem discerne ce prevesteşte marginea argintie a acestor nori de necaz, şi putem şti că sfârşitul va fi glorios — că dincolo de prăpastia care se cască chiar în faţa noastră, dincolo de sângele şi lacrimile vârtejului şi furtunii care vin, binecuvântatul Soare al Dreptăţii va răsări cu vindecare şi binecuvântare în razele sale, iar omenirea, zdrobită, neajutorată şi disperată, va fi condusă în lumina şi gloria Împărăţiei dragului Fiu al lui Dumnezeu!