Epistola sobornicească a lui Iuda
Capitolul 1
1. Iuda, rob al lui Isus Hristos și fratele* lui Iacov, către cei** chemați, care sunt iubiți în Dumnezeu Tatăl și păstrați† pentru Isus Hristos:
2. Îndurarea, pacea* și dragostea să vă fie înmulțite.
3. Preaiubiților, pe când căutam cu tot dinadinsul să vă scriu despre mântuirea* noastră de obște, m-am văzut silit să vă scriu ca** să vă îndemn să luptați pentru credința care a fost dată sfinților o dată pentru totdeauna.
4. Căci* s-au strecurat printre voi unii oameni, scriși** demult pentru osânda aceasta, oameni neevlavioși, care schimbㆠîn desfrânare harul†† Dumnezeului nostru și tăgăduiesc*† pe singurul nostru Stăpân și Domn, Isus Hristos.
5. Vreau să vă aduc aminte, măcar că știți o dată pentru totdeauna toate aceste lucruri, că Domnul*, după ce a izbăvit pe poporul Său din țara Egiptului, în urmă a** nimicit pe cei ce† n-au crezut.
6. El a păstrat pentru judecata zilei celei mari, puși în lanțuri veșnice, în întuneric, pe* îngerii care nu și-au** păstrat vrednicia, ci și-au părăsit locuința.
7. Tot așa, Sodoma* și Gomora și cetățile dimprejurul lor, care se dăduseră ca și ele la curvie și au poftit după trupul altuia, ne stau înainte ca o pildă, suferind pedeapsa unui foc veșnic.
8. Totuși* oamenii aceștia, târâți de visările lor, își pângăresc la fel trupul, nesocotesc stăpânirea și batjocoresc** dregătoriile.
9. Arhanghelul Mihail*, când se împotrivea diavolului și se certa cu el pentru trupul lui Moise, n-a îndrăznit** să rostească împotriva lui o judecată de ocară, ci doar a zis: „Domnul să te mustre†!”
10. Aceștia*, dimpotrivă, batjocoresc ce nu cunosc și se pierd singuri în ceea ce știu din fire, ca dobitoacele fără minte.
11. Vai de ei! Căci au urmat pe calea lui* Cain! S-au aruncat** în rătăcirea lui Balaam, din dorința de câștig! Au pierit într-o răscoală ca† a lui Core!
12. Sunt* niște stânci ascunse la mesele** voastre de dragoste, unde se ospătează fără rușine împreună cu voi și se îndoapă de-a binelea; niște nori† fără apă, mânați†† încoace și încolo de vânturi, niște pomi tomnatici fără rod, de două ori morți, dezrădăcinați*†;
13. niște valuri* înfuriate ale mării, care își spumegă** rușinile lor; niște stele rătăcitoare, cărora† le este păstrată negura întunericului pentru vecie.
14. Și pentru ei a prorocit Enoh, al* șaptelea patriarh de la Adam, când a zis: „Iată că a venit** Domnul cu zecile de mii de sfinți ai Săi,
15. ca să facă o judecată împotriva tuturor și să încredințeze pe toți cei nelegiuiți de toate faptele* nelegiuite pe care le-au făcut în chip nelegiuit și de toate cuvintele de ocară pe care le-au rostit împotriva Lui acești păcătoși nelegiuiți.”
16. Ei sunt niște cârtitori, nemulțumiți cu soarta lor; trăiesc după poftele lor; gura* le este plină de vorbe trufașe și slăvesc** pe oameni pentru câștig.
17. Dar* voi, preaiubiților, aduceți-vă aminte de vorbele vestite mai dinainte de apostolii Domnului nostru Isus Hristos.
18. Cum vă spuneau că în vremurile din urmă vor* fi batjocoritori, care vor trăi după poftele lor nelegiuite.
19. Ei sunt aceia care* dau naștere la dezbinări, oameni supuși poftelor firii**, care n-au Duhul.
20. Dar voi, preaiubiților, zidiți-vă* sufletește pe credința voastră preasfântă, rugați-vă** prin Duhul Sfânt,
21. țineți-vă în dragostea lui Dumnezeu și așteptați* îndurarea Domnului nostru Isus Hristos pentru viața veșnică.
22. Mustrați pe cei ce se despart de voi;
23. căutați să mântuiți* pe unii, smulgându-i** din foc; de alții iarăși fie-vă milă cu frică, urând până și cămașa† mânjită de carne.
24. Iar* a Aceluia care poate să vă păzească de orice cădere și să vă facă să** vă înfățișați fără prihană și plini de bucurie înaintea slavei Sale,
25. singurului* Dumnezeu, Mântuitorul nostru, prin Isus Hristos, Domnul nostru, să fie slavă, măreție, putere și stăpânire, mai înainte de toți vecii, și acum și în veci. Amin.