Naum*
[1 2 3]
Capitolul 1
1. Prorocie despre* Ninive. Cartea prorociei lui Naum din Elcoș.
2. Domnul este un Dumnezeu gelos* și răzbunător**; Domnul Se răzbună și este plin de mânie; Domnul Se răzbună pe potrivnicii Lui și ține mânie pe vrăjmașii Lui.
3. Domnul este îndelung răbdător*, dar de o mare** tărie; și nu lasă nepedepsit pe cel rău. Domnul umblㆠîn furtună și în vârtej, și norii sunt praful picioarelor Lui.
4. El mustră* marea și o usucă, face să sece toate râurile; Basanul** și Carmelul tânjesc, și floarea Libanului se veștejește.
5. Se clatină* munții înaintea Lui, și dealurile** se topesc; se cutremură pământul† înaintea Lui, lumea și toți locuitorii ei.
6. Cine poate sta înaintea urgiei* Lui? Și cine poate ține piept mâniei Lui aprinse? Urgia Lui se varsă** ca focul, și se prăbușesc stâncile înaintea Lui.
7. Domnul este bun*; El este un loc de scăpare în ziua necazului; și cunoaște** pe cei ce se încred în El.
8. Dar* cu niște valuri ce se varsă peste mal va nimici cetatea Ninive și va urmări pe vrăjmașii Lui până în întuneric.
9. Ce planuri* faceți voi împotriva Domnului? El le** zădărnicește! Nenorocirea nu va veni de două ori.
10. Căci vor fi ca niște mănunchiuri de spini* încâlciți, și, tocmai când vor fi beți** de vinul lor, vor fi mistuiți† de foc ca o miriște de tot uscată.
11. Din tine, Ninive, a ieșit cel ce urzea* rele împotriva Domnului, cel ce făcea planuri răutăcioase.
12. Așa vorbește Domnul: „Oricât de mulți și puternici vor fi, toți vor fi secerați* și vor pieri**. Chiar dacă te-am întristat, Ierusalime, nu te voi mai întrista…
13. Ci îi voi sfărâma* jugul acum de pe tine și-ți voi rupe legăturile…”
14. Iată ce a poruncit însă Domnul împotriva ta, Asur: „Nu vei mai avea urmași care să-ți poarte numele; voi ridica din casa dumnezeului tău chipurile cioplite sau turnate; îți voi pregăti* mormântul, căci te-ai aflat prea ușor.”
15. Iată* pe munți picioarele solului care vestește pacea! Prăznuiește-ți sărbătorile, Iudo, împlinește-ți juruințele! Căci cel rău** nu va mai trece prin mijlocul tău, este† nimicit cu desăvârșire…
Capitolul 2
1. Nimicitorul* pornește împotriva ta, Ninive; păzește** cetățuia! Ia seama la drum! Întărește-ți coapsele! Adună-ți toată puterea!…
2. Căci* Domnul așază iarăși slava lui Iacov și o face iarăși ca slava de odinioară a lui Israel, pentru că i-au jefuit** jefuitorii și le-au stricat butucii de vie…
3. Scuturile vitejilor săi* sunt roșii, războinicii sunt îmbrăcați cu purpură; fulgeră carele de focul oțelului în ziua sorocită pregătirii de luptă, și sulițele se învârtesc.
4. Duruiesc carele pe ulițe, se năpustesc unele peste altele în piețe; parcă sunt niște făclii la vedere și aleargă ca fulgerele…
5. El, împăratul Ninivei, cheamă pe oamenii lui cei viteji, dar ei se poticnesc în mersul lor; aleargă spre ziduri și se gătesc de apărare…
6. Porțile de la râuri sunt deschise, și palatul se prăbușește!…
7. S-a isprăvit cu ea: este dezgolită, este luată; slujnicele ei se vaită ca niște* turturele și se bat în piept.
8. Ninive era odinioară ca un iaz plin de apă… Dar, iată-i că fug!… „Stați! Stați! Opriți-vă!…” Dar niciunul nu se întoarce…
9. Jefuiți argintul! Jefuiți aurul! Acolo sunt comori nesfârșite, tot felul de bogății de lucruri scumpe!
10. Este jefuită, pustiită și stoarsă de tot! Inima* îi e mâhnită, îi tremură genunchii**, toate coapsele† suferă și toate fețele au†† îngălbenit.
11. Unde este acum culcușul* acela de lei, pășunea aceea pentru puii de lei, pe unde umbla leul, leoaica și puiul de leu fără să-i tulbure nimeni?
12. Leul sfâșia cât îi trebuia pentru puii săi, sugruma pentru leoaicele sale; își umplea vizuinile de pradă, și culcușurile, cu ce răpise.
13. „Iată* că am necaz pe tine, zice Domnul oștirilor; în fum îți voi preface carele de război, sabia va mistui pe puii tăi de lei, îți voi nimici prada din țară, și nu se va mai auzi glasul solilor tăi**.”
Capitolul 3
1. Vai de cetatea* vărsătoare de sânge, plină de minciună, plină de silnicie și care nu încetează să se dedea la răpire!…
2. Auziți pocnetul biciului, uruitul* roților, tropăitul cailor și durduitul carelor!
3. Se aruncă năvalnici călăreții, scânteiază sabia, fulgeră sulița… O mulțime de răniți!… Grămezi de trupuri moarte!… Morți fără număr!… Cei vii se împiedică de cei morți!…
4. Din pricina multelor curvii ale curvei plină de farmec, fermecătoare iscusită*, care vindea neamurile prin curviile ei și popoarele prin vrăjitoriile ei.
5. „Iată*, am necaz pe tine, zice Domnul oștirilor, îți voi ridica poalele** peste cap ca să-ți vadㆠneamurile goliciunea, și împărățiile, rușinea.
6. Voi azvârli cu murdării peste tine, te voi înjosi* și te voi face de ocară**.
7. Toți cei ce te vor vedea* vor fugi de tine și vor zice: „Ninive este nimicită! Cine o va** plânge? Unde să-ți caut mângâietori?
8. Ești* tu mai bună decât No-Amon**, cetatea care ședea între râuri, înconjurată de ape, având ca zid de apărare marea, ca ziduri marea?
9. Etiopia și egiptenii fără număr erau tăria ei, Put și libienii erau ajutoarele ei.
10. Și totuși a trebuit să plece și ea în surghiun, s-a dus în robie; și pruncii ei* au fost zdrobiți în toate colțurile** ulițelor; au aruncat sorțul† asupra fruntașilor ei, și toți mai marii ei au fost aruncați în lanțuri.
11. Și* tu te vei îmbăta, te vei ascunde; și tu vei căuta un loc de adăpost împotriva vrăjmașului!
12. Toate cetățuile tale sunt niște smochini* cu cele dintâi roade; când îi scuturi, smochinele cad în gura cui vrea să le mănânce.
13. Iată, poporul* tău este ca femeile în mijlocul tău; porțile țării tale se deschid înaintea vrăjmașilor tăi; focul îți mistuie zăvoarele**!
14. Scoate-ți apă pentru împresurare! Drege-ți întăriturile*! Calcă pământul, frământă lutul și gătește cuptorul de cărămidă!
15. Acolo te va mânca focul, te va nimici sabia cu desăvârșire, te va mistui ca niște* lăcuste, căci te-ai înmulțit ca forfecarul, te-ai îngrămădit ca lăcustele!
16. Negustorii tăi sunt mai mulți decât stelele cerului, s-au îngrămădit ca puii de lăcustă care își întind aripile și zboară.
17. Voievozii tăi* sunt ca lăcustele, mai marii tăi ca o ceată de lăcuste care tăbărăsc în dumbrăvi pe răcoarea zilei: când răsare soarele, zboară, și nu se mai cunoaște locul unde erau.
18. În timp ce păstorii* tăi dorm, împărate** al Asiriei, și vitejii tăi se odihnesc, poporul tău este risipit† pe munți, și nimeni nu-l mai strânge.
19. Rana ta nu se alină prin nimic, rana* ta este fără leac! Toți cei ce** vor auzi de tine vor bate din palme, căci cine este acela pe care să nu-l fi atins răutatea ta?”