A doua epistolă a lui Ioan
Capitolul 1
1. Prezbiterula, către aleasa Doamnă și către copiii ei, pe* care-i iubesc în adevăr – și nu numai eu, ci toți cei ce cunosc adevărul** –
aSau: bătrânul
2. pentru adevărul acesta care rămâne în noi și care va fi cu noi în veac:
3. Harul, îndurarea și pacea să fie* cu voi din partea lui Dumnezeu Tatăl și din partea Domnului Isus Hristos, Fiul Tatălui, în adevăr** și în dragoste!
4. M-am bucurat foarte mult când am aflat pe unii din copiii tăi umblând* în adevăr, după porunca pe care am primit-o de la Tatăl.
5. Și acum, te rog, Doamnă, nu* ca și cum ți-aș scrie o poruncă nouă, ci cea pe care am avut-o de la început: să** ne iubim unii pe alții!
6. Și dragostea stă* în viețuirea după poruncile Lui. Aceasta este porunca în care trebuie să umblați, după cum** ați auzit de la început.
7. Căci în lume s-au răspândit mulți* amăgitori, care** nu mărturisesc că Isus Hristos vine în trup. Iatㆠamăgitorul, iată Antihristul!
8. Păziți-vă* bine să** nu pierdeți rodul muncii voastre, ci să primiți o răsplată deplină.
9. Oricine* o ia înainte, și nu rămâne în învățătura lui Hristos, n-are pe Dumnezeu. Cine rămâne în învățătura aceasta are pe Tatăl și pe Fiul.
10. Dacă vine cineva la voi, și nu vă aduce învățătura aceasta, să nu-l primiți în casă și să nu-i* ziceți: „Bun venit!”
11. Căci cine-i zice: „Bun venit!”, se face părtaș faptelor lui rele.
12. Aș avea să vă spun multe* lucruri; dar nu voiesc să vi le scriu pe hârtie și cu cerneală; ci nădăjduiesc să vin la voi și să vă vorbesc gură către gură, pentru ca** bucuria noastră să fie deplină.
13. Copiii surorii tale alese îți* trimit sănătate. Amin.